Oaia cu chiloţi

1984 - Marea Adunare Naţională din Republica Socialistă România adoptă "Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei".

Rîndurile acestea sînt pentru adolescenţii generaţiei Fanta Bamboocha şi pentru copiii promoţiei Pokemon. Adulţii nu trebuie să citească, decît dacă au crize de amnezie. Aşadar, dragii moşului, a fost odată ca niciodată un ministru al Sănătăţii într-o ţară mică şi comunistă care, vrînd să-i facă pe plac preşedintelui său, a inventat un program care spunea ce să mănînce poporul. Ce frumos, o să ziceţi voi, păi şi nenea George Bush jr. le-a zis americanilor să o lase mai moale cu îngheţata şi să facă sport ! Da, numai că pe ministrul din poveste îl durea în cot de sănătatea poporului din ţara mică şi comunistă. Programul său ascundea faptul că papa bună pleca la vecinul mare şi comunist al ţării de care vă spun. Şi ce mai mîncau atunci săracii supuşi ai ministrului ? Păi magazinele erau pline de “icre” de griş, “tacîmuri”, oaie “cu chiloţi”, “adidaşi”, salam cu soia, “nechezol”, peşte oceanic şi, dacă aveau noroc şi nu mureau striviţi în hală de alţi consumatori, puteau cumpăra chiar “calculatoare cu urechi” ! Nu înţelegeţi o boabă din denumirile astea ? Ia întrebaţi-vă părinţii ce înseamnă ! Că pe ei a fost aplicat “Programul de alimentaţie ştiinţifică”… Nu îşi mai aduc aminte? Of, vă spun tot eu: “adidaşii” erau copitele de porc de pe care mai scoteai ceva carne, “calculatoarele” – căpăţîna aceluiaşi animal iar oaia purta “chiloţi” cînd era ambalată în tifon…

P.S. În imagine, o mostră de transport comunist... tramvaie insuficiente