1948 - Marea Adunare Naţională votează Legea privind naţionalizarea principalelor întreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurări şi de transport (Legea nr. 119)
Daţi-mi cea mai neagră cerneală pe care o aveţi, voi, zei ai calendarului, ca să pictez o zi mai cernită decît noaptea ! Iar voi, copii, care vă întrebaţi de ce părinţii voştri nu au bani ca să vă dea, staţi aproape că vine răspunsul... A fost odată ca niciodată, mai bine n-ar fi fost, o zi cînd în bruma de fabrici şi ateliere dintr-o ţară mică, ba chiar şi-n mori, şi în daracele de lînă, au venit nişte oameni negri cu carnete roşii, de partid. Erau naţionalizatorii. Şi au întrebat unde e patronul. Apoi i-au spus bietului om să-şi strîngă catrafusele şi să plece din proprietatea lui, că i-a luat-o statul ! Şi luată a fost... Uite aşa, dragi copii, cei mai gospodari oameni din ţara aia mică au fost aruncaţi la lada de gunoi a istoriei, ca să vină activiştii şi să facă naţionalizarea ! De atunci au trecut anii, ca nouri lungi pe şesuri... Fabricile vechi au fost înlocuite cu altele noi şi proaste, la comandă. Apoi s-a văzut că e mai uşor să produci decît să vinzi şi că sîntem mai săraci decît dacă îi lăsau pe ăia bătrînii, cu atelierele lor, să-şi dezvolte afacerile... Acum bate un vînt istoric să se dea înapoi ce s-a luat cu japca... Aiurea, păi ce ? Au murit toţi naţionalizatorii ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu