1930 - Parlamentul proclamă pe Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al României sub numele de Carol al II-lea (1930-6.09.1940)
Doamnă, zise regele, vă rog să vă scoateţi fusta! Mustaţa i se zbîrlise şi ochii săi, de un albastru spălăcit, străluceau ca la bolnavii de friguri. Purta basc şi tremura nervos din picior. Prostituata îl recunoscuse abia după ce maşina neagră care îi purta trăsese, discret, în spatele Palatului. Apoi trecuseră, ca într-un vis, prin săli înalte, conduşi discret de un majordom, şi ajunseseră în acest budoar. Deci regele îşi făcea de cap chiar în Palat ! Era adevărat ce spuneau fetele de la Athenee… Legenda mai zicea că plăteşte bine. Numai că te lucra de-ţi mergeau fulgii, te chinuia, te avea de zece-cincisprezece ori, de-ţi venea să urli. Era ceva anormal cu… “ţeapa” lui, se şoptea că Regele era priapic, o pedeapsă dureroasă ce-l făcea să rămînă mereu nesatisfăcut. Numai Foamea Neagră îl sătura, urîta aia, ofticoasa aia… Apoi pierdu şirul gîndurilor. Domnitorul începuse pedeapsa…
Păcat!Ar cam fi cazul să vorbim despre Domnul Culturii Române, care a fost Carol II, de drama trăită de M.S. vis-a-vis de Pactul Molotov-Ribbentrop.Orice ins care are o minimă cultură politică îşi dă seama că nu putea intra într-un război cu cei doi - Hitler şi Stalin -, cîtă vreme Aliaţii nu şi-au exprimat o opinie faţă de oribilul pact.Skoda? Încercare de a scăpa ceva din mâna masoneriei!Flencănim în continuare,vorbim de intimitatea legendară a unui rege şi ne ignorăm promiscuitatea noastră erotică.Altul este Carol al-II-lea!
RăspundețiȘtergere