Cîmpia Mierlei

1389 - Bătălia de la Kossovopolje (Cîmpia Mierlei). Înfrîngerea de către armata turcă a armatei sîrbe, condusă de cneazul Lazăr, aliat cu bosniecii şi cu macedonenii. În acest fel, vestul şi sud-vestul Serbiei sînt supuse Imperiului otoman.

În acea zi călduroasă de iunie, 77 de mii de mîndri cavaleri, floarea nobilimii sîrbe, mărşăluiau cu greu spre Cîmpia Mierlei, cărînd după ei provizii şi bagaje. Soarele strălucea pe grelele lor armuri, de aur şi argint, iar un vînt uşor le fîlfîia penele de la coifuri. În fruntea lor, mai negru ca moartea, călărea cneazul Lazăr, speranţa creştinătăţii din Balcani. Cu doar treizeci de ani înainte, regele sîrb Duşan avea un imperiu sub ascultare şi îşi permitea să atace Constantinopolul. Acum, oastea lui Lazăr ajunsese ultimul scut în faţa păgînilor. În ajunul bătăliei, Cneazul blestemase pe oricine este sîrb sau se trage din sîrbi şi nu vine la luptă să rămînă fără copii. Totuşi, în faţa zecilor de mii de călăreţi turci, uşori şi mobili, sîrbii su fost prea puţini. Asta s-a văzut imediat după ce oştile s-au lovit întîia oară – cavalerii crucii au fost obligaţi să rupă formaţiile, să se răzleţească şi să moară, precum cerbii încolţiţi de cîini. În disperare, nobilul Miloş Obilici şi-a aruncat armura şi a dezertat. Prins şi tîrît în faţa sultanului Murad, cavalerul a scos de niciunde un pumnal şi l-a înjunghiat pe turc, înainte ca gărzile să-l facă bucăţi. Îndrăzneţul gest n-a avut însă efectul scontat – comanda a fost preluată imediat de moştenitorul sultanului, Baiazid Tunetul, care a pecetluit soarta Balcanilor, zdrobindu-i pe sîrbi şi omorîndu-l pe Lazăr. Supravieţuitorii au experimentat o jumătate de mileniu de umilinţă şi scrîşnet de dinţi. După 600 de ani, pe Cîmpia Mierlei, Slobodan Miloşevici ridica un monument în cinstea Cneazului Lazăr, iar sîrbii îi priveau cu ură pe albanezi, străini musulmani, implantaţi în locul tragediei pe la 1700. Ce a urmat se ştie – o tragedie şi mai mare, cu epurări etnice, copii împuşcaţi şi devastare. Oare atît de greu le e creştinilor şi musulmanilor să trăiască împreună?