vineri, iunie 13, 2008

Ce ascunde domnul Yeats


1865 - S-a născut poetul irlandez William Butler Yeats, Premiul Nobel pentru Literatură, 1923 (m. 28.01.1939).

A.E. Baconsky îl descrie cel mai bine – închipuiţi-vă un personaj care mergea vorbind cu sine însuşi, neatent la cei din jur şi pe care orice poliţist din Dublin n-ar fi ezitat un moment să-l dea pe mîna infirmierilor de la ospiciu ! Aşa apărea William Butler Yeats contemporanilor… el, o glorie a literelor, sub înfăţişarea unui nebun. Pentru cei ce ştiu tainele, asta nu e de mirare – de multe ori, Maestrul se ascunde sub masca Matului din Tarot. Provenit dintr-o familie bună dar săracă, omul şi-a petrecut copilăria într-un mediu artistic şi liberal. La şcoală a învăţat doar ce-a vrut iar literatura a descoperit-o din lecturile făcute în biblioteca tatălui, un avocat transformat în pictor - Shakespeare şi Shelley, Chaucer dar şi William Blake. Clasici, moderni, simbolişti, prerafaeliţi – Yeats ajunsese o enciclopedie vie a poeziei engleze, învăţînd sunetul cuvintelor pentru a isca muzica frazelor. Dar asta n-ar fi fost de-ajuns pentru un Nobel. În cupa versurilor măiestrite, poetul urma să verse o licoare magică, pe care a rafinat-o toată viaţa, studiind ştiinţele oculte. Discret, a fost iniţiat în magie şi cabală, cu Sâr Peladan, marele poet al Ordinului Rosicrucian, a pătruns subtilităţile misticii lui Swedenborg, a cunoscut-o pe scriitoarea rusă Elena Blavatski, cea care pretindea că e în legătură cu inteligenţe din Shambala, a meditat asupra misteriilor din Bizanţ şi Egipt, a cercetat doctrinele secrete ale Extremului Orient, împreună cu prietenul Ezra Pound. Fără să atragă atenţia, se spune că a condus una dintre cele mai elevate loje masonice din Irlanda, ajungînd chiar în funcţii politice, senator al Irlandei independente. În amurgul vieţii, împăcat dar la fel de concentrat asupra lui însuşi, s-a retras să moară pe Coasta de Azur, insensibil la succesul literar şi la faimă. Aflase lucrurile pe care le căutase toată viaţa…

2 comentarii:

Anonim spunea...

Excelent exemplul pentru România,Domnule Cocea! Dar,daca privim dincolo,la blocul ţărilor ortodoxe,Weber ăsta are dreptate. Nici chiar Russia nu poate fi un exemplu.
Vă mulţumesc pentru că mi l-aţi readus în minte pe Borges.Îşi imagina Paradisul ca pe o bibliotecă infinită.Se pare că are dreptate.Fiecare fiinţă ăşi simte unicitatea şi simte nevoia să adauge ceva în din sine la memoria umanului şi umanităţii. Pînă şi însemnările sale,de orice fel şi calitate ar fi ele,din spaţiul virtual vin să confirme asta.Povestea zilei este o bună ilustrare a ceea ce suntem îndemnaţi de sacerdot să facem:Veşnică pomenire. Să fiţi sănătos.

Cristian Cocea spunea...

A apărut o interesanta biografie a lui Borges, poate va place, o gasiti la RAO. In rest, multumesc pentru comentariu! Sanatate pentru toti si fericire!