Cînd sportul era plăcere…

1973 - Ilie Nastase cîştiga turneul de tenis de la Roland Garros

Pe atunci era mai slăbuţ, purta chiloţi albi şi nu se înscrisese la PSD. Cred că nu era nici măcar membru PCR, cu toate că vremurile nu-ţi permiteau un asemenea lux… Era pur şi simplu Ilie, un puşti nebun, gata să facă mişto de adversari cu feţe îngheţate şi nume de Borgi. Un tip pregătit ca, după un lung de linie pe backhand să pună un stop la fileu, pe rever. Sau să arunce racheta, ca să lovească o minge prea scurtă… Sau să se certe cu arbitrul de linie pentru o minge absolut nesemnificativă… Era Ilie, sportivul îndrăgostit de spectacol şi de femei… Voi, feţii moşului, nici nu vă imaginaţi aşa spectacol… Voi, cei pentru care tenisul înseamnă serviciu, apoi atac la fileu şi voleu nimicitor… Voi, cei pentru care sportul înseamnă munţi de bani şi anabolizante, luaţi aminte – a fost o vreme cînd s-a jucat tenis de plăcere, s-a făcut sport de amorul artei ! A fost o vreme cînd Năstase returna printre picioare, cînd Dobrin “dădea urechi”, cînd Ioan Chirilă scria cronici de sport mai lungi de 500 de cuvinte ! Şi erau citite… Pe onoarea mea de sportiv !