vineri, octombrie 26, 2007

Povestea zilei - Ţara funicularelor rupte


1957 - A murit poetul, dramaturgul şi romancierul grec Nikos Kazantzakis (“Zorba Grecul”, “Hristos răstignit a doua oară”) (n. 2.12.1885)

Vă mai amintiţi ce se întîmplă atunci cînd Zorba are o idee de afacere ? Să coboare lemn din munte şi să-l vîndă negustorilor corăbieri, ca să strîngă ban peste ban, să îşi ia o casă frumoasă şi o nevastă cu ochi focoşi ? Biznisul părea fără cusur, numai că necesita investiţii, cum se spune pe la noi... Şi iată-l pe Alexis Zorba punînd în mişcare un tăvălug de relaţii, făcînd rost de bani, apoi muncind din greu, dezbrăcat pînă la brîu, sub soarele arzător al Eladei, să construiască un funicular, ca să coboare buştenii. Sudoare, nervi, certuri, împăcări şi, peste toate, Speranţa, ca o pasăre albă, fîlfîind uşor din aripile-i mari. Speranţa într-o viaţă mai bună, speranţa că mîine vom fi bogaţi... În fine, soseşte şi ziua cea mare. Primii buşteni coboară lin, în chiotele bucuroase ale lucrătorilor, care vedeau aievea cum începe să curgă rîul de bani. Apoi... Apoi îşi vîră Dracul coada. Ceva nu merge bine, copacii scapă din chingi, pilonii de pe munte se prăbuşesc pe rînd, funicularul e la pămînt... Adio, bogăţie ! Tînărul narator al poveştii se uită îngrozit la Zorba. Ce-o să facă ? Nu cumva, de necaz, va fi gata să se arunce de pe stînci, în prăpastie, să termine odată cu viaţa asta mizerabilă, în care Dumnezeu lipseşte cam de mult ? Îar Zorba dă cu fesul de pămînt, se înnegreşte la faţă şi izbucneşte într-un rîs homeric... Îl ia pe tînăr de după gît şi începe să danseze sirtaki... Apăsat, de parcă ar vrea să calce ghinionul sub călcîi, să-l zdrobească... Asta e Balcania, fraţi occidentali ! De-asta îmi place să trăiesc aici, în ţara tuturor funicularelor rupte...

Un comentariu:

Mihai Alexandrescu spunea...

O carte pe care am devorat-o! Un film pe care îl iubesc de fiecare dată când îl revăd. Şi mai ales replica finală, când englezoiul în iartă pe Zorba... "Sir I tell you one thing: I've never loved a man the way I loved you" - sau aşa ceva. De Zorba mi-a plăcut pentru că nu făcea compromisuri, spunea adevărul, avea curaj şi trăia liber. "Tăiase funia", aşa cum s-a exprimat la un moment dat. Câţi dintre noi taie funia? Deh... Este o întrebare jenantă, în lumea în care trăim.