marți, octombrie 23, 2007

Elodiile şi Cioacele...

# CU TOATE ELODIILE ŞI CIOACELE... Posturile de televiziune generaliste pierd în draci audienţă! Faţă de anul trecut, PRO TV a scăzut cu 16% iar Acasă TV – cu 30 de procente! Situaţia e proastă şi la Antene, ceea ce i-a făcut pe teleaşti să reclame la CNA ... pe cei ce fac sondaje! În schimb, sociologii ridică din umeri – intrăm în normalitate! A trecut vremea televizorului, în care tot românul consuma programe pe gratis... Oamenii mai ies în oraş, călătoresc, petrec cu familia, tinerii merg la cluburi sau stau pe Internet... În plus, pentru cele două-trei ore cu rating, televiziunile generaliste se bat cu canalele specializate, de nişă! Ia să investească mogulii în programe de calitate, să vezi cum se întoarce lumea la micul ecran, nu să ne omoare cu filme în reluare şi umor tîmpit! Că e aşa o dovedeşte prima ediţie a mega-concursului “Dansez pentru tine” – i-a bătut pe toţi ca audienţă, inclusiv pe Dan Diaconescu Direct, cu toate Elodiile şi Cioacele lui!

# SINDROMUL TBC. Chestia e că a scăzut şi consumul ... de carte! Luna octombrie, îmi spunea un prieten anticar, altădată vîrf de vînzări, a ajuns un dezastru financiar. Nici măcar banii daţi de guvern dascălilor (suta aceea de euro) nu s-au dus pe cărţi, ci au acoperit alte datorii! Totuşi, lăsînd la o parte sărăcia de la noi, cred că întreaga lume a cuvîntului tipărit trece prin clipe grele. Elitele ce mai citesc cărţi, iar ele nu depăşesc 10%. Ceilalţi, inclusiv “tineretul studios”, sînt prea ocupaţi să cîştige bani, să-şi cumpere te miri ce, să se distreze. Sindromul TBC – tehnologie, bani, consum!

# SCRIITORII? MĂ FACI SĂ RÎD! Declinul consumului de carte merge mînă în mînă cu prăbuşirea prestigiului scriitorului român. Dacă, înainte de 1989, un roman al lui Preda sau o poezie a lui Sorescu făceau să troznească încheieturile piramidei Puterii iar publicul făcea coadă la cărţi ca la carne, acum prea puţini mai dau doi bani pe părerile unui romancier sau ale unui poet! Şi e firesc... Spaţiul opiniei publice a fost ocupat de jurnalişti, de politicieni, de lideri informali... La limită, orice om îşi poate posta gîndurile, în blogosferă! Monopolul interpretării s-a spart, comunicarea s-a democratizat. Iar mulţi dintre cei ce reprezentaseră conştiinţa acestui popor, în regimul comunist, au descoperit că nu mai au ce spune! Ce opere fundamentale au apărut în libertate? Degeaba plîng unii, cu lacrimi de crocodil, că scriitorii (şi mai ales scriitorii de provincie...) trăiesc la marginea societăţii, că nu sînt băgaţi în seamă de oamenii politici şi alte prostii! Trăiesc acolo unde le e locul, dacă nu cumva s-au învîrtit de vreo catedră universitară, de vreo altă sinecură... De fapt, cultura română post-belică este una minoră, provincială şi fără racord cu marile dezbateri de idei ale străinătăţii.

2 comentarii:

Anonim spunea...

ha! ha! iarasi o sa intri in gura lui smeo, cel pentru care toti micii vodcari de provincie sunt scriitori si sunt sacrosanti.

Cristi Cocea spunea...

Vodcar la vodcar nu-şi scoate ochii!