Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

Şi numai ce îşi lăsă împăratul capul pe pernă, închise ochii şi-l luă somnul, un vis clar i se arătă – se făcea că se plimba pe aleile Romei cînd, într-un colţ, văzu o făptură ghemuită. Mirat, împăratul se apropie şi privi. Văzu o femeie cu părul alb. Era o vestită matroană, o glorie a cetăţii, îmbătrînită acum, prăbuşită sub povara timpului şi a beteşugurilor. Înduioşat, Constantin se aplecă să o ajute. Şi mare îi fu mirarea văzînd-o cum întinereşte sub mîinile sale, cum se leapădă de toate neputinţele... Împăratul se trezi uimit, privi în jur şi înţelese – Dumnezeu îi poruncea să înalţe A doua Romă. Legenda triumfului creştinismului se năştea. Istoria e mai precisă – Constantin, împăratul Imperiului Roman de Apus, nu era legat sufleteşte de Roma. Născut la Naissus (acum Niş, în Serbia), fiu al guvernatorului Galiei şi Britaniei, Constantin a pus capăt unei perioade de fărîmiţare a puterii în Imperiu (timpul celor şase cezari), luptînd acolo unde îi cerea datoria. După ce a eliminat ameninţarea lui Licinius, împăratul de la Răsărit, a mutat capitala imperiului în cetatea Vizantia, pe care a numit-o cu numele sau - Constantinopol. S-a botezat, a ridicat multime de biserici si mânastiri. De la acest Cezar creştin, istoria Răsăritului a curs altfel. În 326, mama sa, Elena s-a dus la Ierusalim şi a găsit unealta răstignirii Mîntuitorului. Azi, de ziua numelui lor, priviţi icoana – îi veţi vedea alături de Sfînta Cruce…