marți, mai 20, 2008

Un preşedinte pentru liniştea noastră

Azi, pe fila de calendar scrie : “1990 - Au loc primele alegeri libere, parlamentare si prezidentiale, dupa perioada comunista; Ion Iliescu este ales presedinte al României, cu 85% din voturi”. Pe ecranul memoriei se derulează un film cu oameni stînd la coadă, în faţa secţiei de votare, sub steaguri tricolore cu gaură. Unii au în piept cocarde, alţii insigne mari, din plastic albastru, pe care scrie: ”FSN – Ion Iliescu – un preşedinte pentru liniştea noastră”. Coloană sonoră: “Iese domnu’ Iliescu, păi cine, Raţiu ? N-ai auzit că moşu’ trăieşte cu Doina Cornea ? Dar ai văzut la televizor că s-au găsit droguri la ţărănişti ? Şi bani falşi, la liberali... Nu ne vindem ţara... Că şi Cîmpeanu ăsta... Să stea acolo, în străinătate, unde a fost, că noi ştim mai bine ce e aici... N-a mîncat salam cu soia... Cu Zoia ? Şi ziariştii ăştia ce mama dracu’ mai vor ?”. Iar ăilalţi ziceau: „Huo, comuniştii ! Alungaţi lupii ! Nu mai vrem nici un pic preşedinte bolşevic ! FSN, FSN, du-te în URSS !”. Între timp, la televizor: „Stimaţi telespectatori, carul nostru de reportaj a ajuns la locul mitingului anti-guvernamental... Dar nu poate transmite, că e ceaţă... „. Coloana sonoră se estompează... Pacă nici nu-mi vine să cred că am căscat gura, 18 ani, la un film atît de prost !

Niciun comentariu: