luni, mai 05, 2008

Go


5 mai 1829 – S–a născut Shusaku Honino, jucător al renumitului joc “ Go ” (m. 3.09.1862).

Go este un joc de gîndire şi se desfăşoară pe o tablă de lemn, caroiată 19 pe 19, cu piese identice, albe şi negre, între doi jucători. Obiectivul jocului este crearea de teritorii, iar complexitatea se datorează faptului că piese sau grupuri de piese pot fi “capturate”. Go-ul are o istorie de mii de ani, cea mai veche informaţie despre joc datînd de patru mii de ani, în China. În lumea orientală, Go este considerat o artă. În Japonia medievală, cele trei jocuri tradiţionale de gîndire erau atribuite claselor sociale astfel: nobilimea juca Go, pătura de mijloc - Shogi (şah japonez), iar ţăranilor de rînd li se permitea să joace doar Gomoku Narabe (cinci în linie). Shusaku Honino, maestru de Go, e şi azi o figură legendară în Japonia. Strategia jocului are o subtilitate sublimă. De exemplu un jucător poate atrage adversarul într-o serie de mici victorii, asigurându-şi prin această strategie un cîştig mai puţin evident dar decisiv în final. Lăcomia şi agresivitatea impulsivă conduc de regulă la declin. O soluţie uşoară poate fi un succes pe moment dar se poate dovedi un dezastru mai târziu. Abilitatea de a combina judecata şi gîndirea în ansamblu, necesară în partidele la nivele mari, se dovedeşte a fi factorul care reduce la neputinţă orice software de Go în faţa unui jucător uman experimentat. O partidă de Go este o acţiune cooperativă. Jucătorii au nevoie unul de altul pentru a avea satisfacţia unui joc interesant. Dacă adversarul nu-ţi oferă o provocare suficientă, calitatea jocului va avea de suferit; nu rişti amărăciunea înfrîngerii, dar nici nu ai satisfacţia completă a victoriei. În mod tradiţional, jucătorii de GO îşi preţuiesc adversarii, un spirit de respect şi politeţe acompaniază orice partidă. Cunoscătorii compară şahul cu războiul medieval (axat pe distrugerea trupelor adverse) şi Go-ul cu războiul modern (interesat de teritorii şi controlul forţelor adverse).

Niciun comentariu: