1711 - Marea confruntare de la Stănileşti dintre forţele ruso-române, conduse de ţarul Petru I şi de Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, şi cele otomane. Victoria turcilor îl obligă pe Cantemir să-şi părăsească tronul şi să se refugieze în Rusia unde devine consilierul ţarului.
Ce figură interesantă acest Cantemir ! În cartea de istorie, printre portrete de domni bărboşi, gravura care-l înfăţişează face notă aparte – un personaj cu perucă pomădată, bine ras, cu o armură cochetă, ţinînd în mîna dreaptă foi de pergament. Un european, un contemporan al lui Voltaire şi Newton. Vorbea mai multe limbi de circulaţie europeană, cunoştea latina, a fost membru al Academiei Regale de Ştiinţe şi Litere din Prusia şi al Academiei de Ştiinţe din Berlin. Tezele sale privind creşterea şi descreşterea puterii otomane l-au făcut celebru în epocă, iar ipotezele privind originea latină a poporului român, pe teritoriul vechii Dacii, au fost preluate de şcoala noastră istorică. Politolog, aşadar, istoric, desigur, dar şi membru al unei societăţi secrete ! Legenda spune că Dimitrie Cantemir a fost rosicrucian, iar după moarte capul său a fost luat şi îngropat într-un cimitir din Scoţia. Chiar dacă nu e adevărat, sună foarte credibil…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu