1827 - S-a produs cel mai cumplit incendiu la Iasi. O treime a oraşului, cu locuinţele de pe "Uliţa mare" şi Curtea domnească, se mistuie, pradă flăcărilor.
Copii, asta nu e o poveste. Dar cum a fost posibil ca un oraş să ardă din temelii ? Simplu – din cauza tranziţiei… În momentul incendiului de la Iaşi, trecuseră deja 16 ani de domnii fanariote, Principatele române, căzute cu totul sub puterea turcilor, erau conduse de domni străini, în general greci din cartierul Fanar al Istambulului, un fel de City, sediu al bancherilor… Unii fanarioţi au avut şi zece domnii la viaţa lor, dragii moşului, în Moldova şi în Ţara Românească ! Această instabilitate politică i-a făcut pe grecii din Fanar s-o lase uşor cu reformele şi să înăsprească fiscalitatea, dacă voiau să-şi scoată banii investiţi în campania electorală desfăşurată la Înalta Poartă ! Zapciii (un fel de inspectori financiari, dragi copii…) cutreierau tîrgurile şi-ţi luau şi cenuşa din vatră, cum povesteşte boierul Dinicu Golescu: oamenii fugeau prin păduri şi prin munţi, ca dobitoacele, iar în bordeie nu mai rămînea nici măcar căldarea de mămăligă, una la 5-6 tovarăşi ! Aşa că nimeni nu mai construia temeinic, aşezat, în piatră. Case de chirpici, acoperite cu paie, hai, case de lemn, la marii negustori ! Aşa că, la un pîrjol, au ars cu toatele…După aceea, ani de-a rîndul, ca să facă haz de necaz, negustorii de legume strigau pe străzi: “Arde Iaşul, ia ardeiaşul, neamule !”. Grecii ca grecii dar şi românul e al dracului, dragi copii, face glume în loc să citească manualul PSI !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu