Marea defectare

1978 - Generalul Ion Mihai Pacepa, adjunctul şefului Direcţiei Informaţii Externe, secretar de stat în Ministerul de Interne, cere azil politic ambasadei SUA de la Bonn

Lumea serviciilor secrete îşi are cutremurele ei, mai mari sau mai mici. Cutremurul Pacepa a avut o magnitudine uriaşă. După ce avionul Hercules îl depusese direct în baza militară Andrews, în România socialistă a început “cea mai mare epurare politică de după cel de-al doilea război mondial”, aprecierea aparţinînd presei occidentale. Cifre ? OK – o treime din conducerea Consiliului de Miniştri a fost demisă, 12 ofiţeri de securitate de rang înalt au fost arestaţi, 22 de ambasadori au fost înlocuiţi de la post…Reţelele româneşti de spionaj economic şi tehnologic din Vest au căzut ca piesele unui uriaş joc de domino… Pentru asta, Pacepa a fost condamnat la moarte iar mandarinii din vechea gardă nu l-au iertat nici pînă astăzi. A fost Pacepa un erou sau a fost un trădător ? Depinde cum priveşti. Defectarea sa a şubrezit indiscutabil regimul. După aceea, Ceauşescu nu a mai pus piciorul într-o ţară democratică. Un efect similar va avea şi fuga din URSS a colonelului KGB Oleg Gordievski, şapte ani mai tîrziu. Au fost afectate însă şi interesele României ? Dacă despărţim ţara de conducerea ei politică de atunci, înclin să cred că nu. Păi nu i-am “trădat” cu toţii pe Ceauşeşti, în 22 decembrie 1989 ? N-am făcut-o de prea mult bine…