Un Woodstock proletar

1953 - S-a desfăşurat, la Bucureşti, al III-lea Congres Mondial al Tineretului, patronat de mişcarea comunistă şi de ţările socialiste.

Ehei, taică, ce ştiţi voi, ăştia tineri !? Păi să fi fost şi voi la Festivalul din ’53, de la Bucureşti... Tătucul Stalin murise de vreo patru luni şi bătea, aşa, un vînt de libertate... Abia ieşisem şi noi din şcoală, partidul ne dăduse serviciu, purtam cămăşi cu mînecă scurtă. Şi a venit Festivalul. Frumos, tare frumos... Erau tovarăşi şi tovarăşe din toate colţurile lumii, din Rusia, cu vodca după ei, he, he, din Ungaria, din Polonia şi Cehoslovacia... Ca să-ţi spun drept, copile, mie mi-au plăcut cel mai mult tovarăşele din Cuba ! Ziua purtau la sîn fotografia lui Fidel, care pregătea pe atunci insurecţia, iar seara fumau havane... Am cîntat, am dansat, ne-am împrietenit, am făcut dragoste (că „sex” era un cuvînt inventat de imperialişti). Era ca o beţie a internaţionalismului... O fraternitate nu atît de arme cît de idei, nu ştiu cum să-ţi spun, citeşte mai bine „Condiţia umană” a lui Malraux... Da, am avut şi noi Woodstock-ul nostru !