Există cărţi care calmează, există cărţi care alină, există cărţi care însufleţesc. Cine are înţelepciunea să le citească, la maturitate, poate să-şi prelungească viaţa cu 10-15 ani. Leac al plictiselii şi al depresiei, lectura aleasă face mintea ageră şi sufletul sănătos. Apoi, ca să fie tratamentul complet, cititorul de elită iese la o plimbare lungă. Atunci, în timp ce corpul primeşte ce i se cuvine, mintea continuă să cugete asupra celor citite.
Azi citesc despre Epicur, aşa cum îl înfăţişează Diogene Laertios. Cît de puţin e cunoscut acest grec, trăitor pe vremea lui Alexandru cel Mare! Mulţi îşi închipuie că a fost adeptul unei vieţi trăite în lux. Mulţi spun că îi sînt discipoli, închipuindu-şi fericirea ca pe o listă de achiziţii, fără sfîrşit. De fapt, Epicur avea gusturi mult mai simple. Era un hipiot (!) care închiriase o casă, la Atena, împreună cu un grup de prieteni, trăind la comun, de pe urma unei grădini de legume şi a lecţiilor de filosofie. Pentru Epicur, posesiunile materiale nu făceau doi bani, în lipsa altor ingrediente... extrem de importante! Reţeta lui Epicur este:
1. Un adăpost
2. Prieteni (că, fără ei, palatul se transformă în închisoare şi vinul în otravă...)
3. Libertate (adică să nu lucrezi ca sclavul, nici pentru alţii, nici pentru tine!)
4. Gîndire (să pui mintea la contribuţie...)
5. Cîte ceva de mîncare ("Trimite-mi o putinică cu brînză, să mă pot desfăta oricînd", îi scria Epicur unui prieten), de băutură, de îmbrăcat... Restul vine de la sine.
De la Epicur, omul modern primeşte mai multe lecţii:
- că primul nivel al piramidei lui Maslow se poate rezolva uşor.
- că e mai bine să lucrezi puţin pentru tine decît mult pentru alţii.
- că a împărţi un şpriţ cu prietenii e mai plăcut decît a bea singur vin curat.
- că trebuie să te opreşti şi să te contempli.
- că economia de consum e unul din multele moduri de viaţă găsite de oameni de-a lungul timpului.
- că fericirea e ceva mai mult (şi ceva mai puţin...) decît coşul plin de la hipermarket.
O singură chestiune lasă Epicur deoparte - dragostea.
a lasat-o deoparte pentru ca la dragoste toti se pricep, nu-i asa?:)
RăspundețiȘtergereo spun cu ironie, bineinteles, gandind la "esecul amoros".
Oceania - Grecii antici cunoşteau două feluri de dragoste - cea pentru un adolescent, sentiment complex, care cuprindea fior sexual dar şi dorinţă de modelare intelectuală, şi cea pentru o femeie, mult mai rară şi mai prozaică... Dar să nu insistăm :)
RăspundețiȘtergereBa este vb despre trei feluri de dragoste - daca tot e sa despicam firul in patru :))
RăspundețiȘtergerePhilia
Agape
Eros
Cum si in ce contexte functionau cele trei "tipuri" ramane destul de ambiguu...
Lante, foarte buna observaţia. Erosul e afecţiune de natură sexuală, agape ar fi dragostea părintească, necondiţionată, philia ar fi dragostea prietenească, frăţească... De fapt,categoriile astea nu există niciodată în stare pură
RăspundețiȘtergerePresupun ca de azi inainte vrei sa-i urmezi sfaturile :).
RăspundețiȘtergereCe ma scoate din papuci verificarea asta a cuvintelor!
E un simplu blog nu baza de date de la NASA ca sa ne chinui atit cu tastarea unor combinatii de litere :)
X - păi dacă locuieşti unde locuieşti! :) Serios, nu sînt eu de vină - platforma este!
RăspundețiȘtergereNu mai da vina pe platforma!
RăspundețiȘtergereEsti pe blogger, la fel ca mine, si nu ia decit doua-trei minute ca sa-ti schimbi setarile :)
X - Sînt un dobitoc, vorba lui Postelnicu... Habar n-aveam că tre sa introduceţi nu ştiu ce cuvînt de verificare contra spam. Am dezactivat acu... X, prinţesa arabescurilor, poţi să mă ierţi? La fel si voi, boieri cititori :)
RăspundețiȘtergere