Lancea destinului

Am terminat de citit „Lancea destinului”, de Trevor Ravenscroft, una dintre puţinele lucrări traduse la noi despre rădăcinile oculte ale nazismului. Ideea poate părea surprinzătoare, dar m-am convins de mult că enorma conflagraţie de la mijlocul secolului XX nu poate fi explicată doar prin considerente politice, economice, ideologice. Prea sînt multe lucruri misterioase în ascensiunea celui de-al treilea Reich, prea iraţională - figura lui Adolf Hitler, prea satanice – lagărele de exterminare. Ravenscroft spune povestea unei relicve puternice – lancea legionarului Longinus, cea care a străpuns coasta lui Hristos, artefact care a marcat istoria europeană, funcţionînd ca un talisman magic (în slujba Binelui sau a Răului) pentru posesorii lui, de la Carol cel Mare la Hitler. Şi, fie că-l crezi sau nu, aspecte întunecate ale personalităţii Fuhrerului se luminează – pasiunea pentru ocultism, iniţierea în Societatea Thule, posedarea. La fel, practicile ezoterice ale Ordinului Negru capătă înţeles – magia neagră, cultul sîngelui, păgînismul. O lectură interesantă, dar nerecomandată celor ce nu-şi pot reprima simţul critic. Ei, scepticii, se pot apropia de oribilul adevăr printr-o altă lucrare, cu caracter ştiinţific – „Dicţionarul critic de mituri şi simboluri ale nazismului”, al Rosei Sala Rose, apărută la Paralela 45... Dar lancea? Cu ea ce s-a întîmplat? Ne-o spune tot Revenscroft – recuperată de trupele americane din buncărul lui Hitler, relicva a fost înapoiată Muzeului de Istorie din Viena, unde se odihneşte şi astăzi. Îmi propun să o văd şi eu, cît mai curînd. Dacă nu cumva e un fals! Dar nu... Generalul Patton n-a căzut în ispită.