Cînd piaţa nu mai reglează nimic

Vizită la Rîmnic. Fac slalom cu maşina printre gropile nou-apărute pe un drum, altădată, excelent. În jurul Cotmenei, craterele au şi 25 de cm adîncime. Număr cinci maşini trase pe dreapta, cu roţile strîmbate. Ce naiba, că n-au fost ninsori atît de mari, nici îngheţuri care să macine asfaltul? Probabil că nisipul aruncat distruge carosabilul. În Austria, şoselele urcă la peste 2500 m şi sînt ca în palmă, chiar după ninsoare. Înclin să cred că nu e vorba despre o simplă neglijenţă. La noi, firmele angajate să deszăpezească fac şi lucrări de asfaltare. Aşa că iarna folosesc substanţe abrazive, ca să aibă comenzi de reparaţii primăvara! Sub ochii îngăduitori ai statului, aceşti clienţi abonaţi la banul public nu mai au nici o ruşine. Situaţia pare generalizată. Degeaba am externalizat şi am privatizat servicii de interes social, cum ar fi lucrările publice, dacă păstrăm monopolul comenzilor. Asta nu e o economie concurenţială, piaţa nu mai reglează nimic, calitatea serviciilor nu contează. De ochii lumii civilizate, am adoptat o legislaţie ce prevede licitaţii, caiete de sarcină şi condiţii de apreciere a ofertei. În practică, prin licitaţii electronice se cumpără rechizite de cîţiva lei, iar marile comenzi ajung acolo unde trebuie. De aceea spaţiul public arată jalnic, iar unii români au făcut averi în 20 de ani cît occidentalii într-o viaţă...