POVESTEA ZILEI
File din Cartea Vieţii - comedii, tragedii, personaje.

Funeraliile lui Ernesto Sabato

joi, mai 05, 2011

Maestrul Sabato ne-a părăsit sîmbătă noapte. Martor al veacului, ne-a învăţat că Răul există şi că trebuie să i ne împotrivim. A publicat trei romane, eseuri, articole de ziar. Şi cînd a crezut că a spus destul, a ars paginile scrise. Lucid, s-a pronunţat împotriva oricăror dictaturi şi dogme. A înţeles abisul din sufletul omului dar nu şi-a permis luxul disperării. Fragil, hăituit de obsesii şi spaime, a supravieţuit 100 de ani. Acum, că ţărîna i s-a întors în ţărînă, noi, cei care l-am iubit fără să-l fi văzut vreodată, sîntem obligaţi să-l povestim şi altora...




Sursa

1 comentarii:

Doris,  5 mai 2011, 13:59  

Dumnezeu sa-l odihneasca! Pentru mine va ramane un scriitor imens!

Trimiteţi un comentariu

Asfinţitul Crailor


Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari egumeni ai tagmei prea senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile mante, cu paloşul la coapsă şi cu crucea pe piept şi afară de scarlatul tocurilor, înveşmîntaţi, împanglicaţi şi împănoşaţi numai în aur şi verde, verde şi aur, aşteptăm ca surghiunul nostru pe pamânt să ia sfârşit. O lină cântare de clopoţei ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupră-ne: răscumparaţi prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuţi coborâseră prapurele înstemate şi una câte una se stinseseră cele şapte candele de la altar. Şi plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare apune, peste bolţi din ce în ce mai uriaşe în gol. Înaintea noastră, în port bălţat de măscărici, scălămbăindu-se şi schimonosindu-se, ţopăia deandăratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Şi ne topeam în purpura asfinţitului...

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea Veche

Copyright Cristian Cocea

Publicitate

Site Meter

  © Blogger template The Professional Template II by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP