Povestea zilei: Aventura poate să înceapă!

Aventura poate să înceapă!

vineri, mai 20, 2011

În curînd la editura TIPARG
„Ghidul României misterioase”
de Cristian Cocea

O carte insolită despre enigmele ţării noastre. Un îndrumar de călătorie, demn de Indiana Jones. Locuri stranii, construcţii enigmatice, poveşti istorice şi societăţi secrete, în 300 de pagini care se citesc cu sufletul la gură. Ilustraţii şi hărţi detaliate. Din sumar: # Masonii lui Brâncoveanu # A fost Jules Verne în România? # Misterele piramidei din Piteşti # Profeţia lui Sundhar Singh despre Bucureşti # Unde este mormîntul lui Dracula? # Bucovina – cărţile colorate ale creştinătăţii # Pe urmele Cavalerilor Teutoni # Călător în peştera lui Zalmoxe # Nazişti pe crestele Carpaţilor #

„Ghidul României misterioase” – ediţia a doua, revăzută şi adăugită. Aventura poate să înceapă!

6 comentarii:

Geocer, 20 mai 2011, 13:20: De unde se va putea cumpara?
Cristian Cocea, 20 mai 2011, 13:22: Din librăriile bune şi, prin poştă, direct de la autor, cu autograf! Trebuie numa să ceri! Pentru tine, vecine, e cadou!!!
humidor, 20 mai 2011, 19:01: http://forum.pipa-bucuresti.ro/viewtopic.php?f=37&t=1451

Felicitari!

De la un pipar pentru un alt pipar, se poate un ramburs cu autograf? :D
Cristian Cocea, 20 mai 2011, 19:14: Humidor - cu plăcere, voi avea şi pentru ceilalţi pipari interesaţi :)
zudo, 20 mai 2011, 19:53: Foarte interesant, felicitari !
Cu acceptul dvs si al lui Humidor, ma asociez pentru inca un exemplar semnat.
Geocer, 22 mai 2011, 17:32: Vecine, multumesc. O s-o revendic cu autograf cu tot.

Trimiteţi un comentariu

Asfinţitul Crailor

Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari egumeni ai tagmei prea senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile mante, cu paloşul la coapsă şi cu crucea pe piept şi afară de scarlatul tocurilor, înveşmîntaţi, împanglicaţi şi împănoşaţi numai în aur şi verde, verde şi aur, aşteptăm ca surghiunul nostru pe pamânt să ia sfârşit. O lină cântare de clopoţei ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupră-ne: răscumparaţi prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuţi coborâseră prapurele înstemate şi una câte una se stinseseră cele şapte candele de la altar. Şi plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare apune, peste bolţi din ce în ce mai uriaşe în gol. Înaintea noastră, în port bălţat de măscărici, scălămbăindu-se şi schimonosindu-se, ţopăia deandăratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Şi ne topeam în purpura asfinţitului...

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea Veche