vineri, august 27, 2010
Bingo Electrica
Ineficienţa comunistă mirosea a şpan şi a şosete murdare. Ineficienţa capitalistă e lucioasă şi pîlpîie electronic. Cum luna asta nu mi-a venit factura de la „Electrica”, bun platnic şi cu frica lui Dumnezeu, îmi iau picioarele la spinare şi merg să întreb ce-i la sediul din centru. Aici, ce să vezi? Nu mai sunt ghişeele de-odinioară, turnate-n fier forjat. Noii proprietari au organizat un „Birou de Relaţii cu Publicul”, muc şi sfîrc. Intri, accesezi un panou electronic cu ecran tactil, care te întreabă ce problemă ai, apoi îţi dă un bon de ordine. Al meu are numărul 254. Apoi aştepţi ca o voce suavă, de robot capitalist, să te cheme din difuzoare, îndrumîndu-te către un birou. Bun aşa. Mă pun pe aşteptat. Alături de mine mai aşteaptă vreo sută de persoane, care de la ţară, care întoarse din Franţa. Probabil că şi-au găsit curentul tăiat în cort. Cum nu sunt decît vreo zece scaune, stăm la grămadă, în picioare, lipiţi de ziduri. Dar lucrurile par să meargă repede. Afişajele electronice pîlpîie ca-n Gara de Nord. „Numărul Cutare este aşteptat la biroul Cutare!”. Şi tot aşa. După 15 minute, în care aglomeraţia nu scade, încep să mă impacientez. După o jumătate de oră, caut o logică în succesiunea numerelor anunţate. Nu reuşesc. A fost 253 şi 255, acum s-a ajuns la 260. După trei sferturi de oră, cer lămuriri de la un domn cu ochelari – nu cumva am fost „sărit”? Hă, hă! Staţi liniştit, 253 şi 255 erau persoane juridice, dumnevoastră sunteţi persoană fizică, mai aveţi de aşteptat! După o oră, nu mai pot urmări anunţurile – parcă sunt într-un Bingo gigantic. Zeci de numere mi se învîrt în cap – 122, 290, 374… Epuizat, dau să plec. Cînd să ies pe uşă, aud: „Numărul 254 este aşteptat la Biroul trei. Numărul 254…”. În fine. Explic problema, cer o copie după factură, mi se dă în trei minute. De după birou sunt întrebat cu mîndrie: „Aţi văzut ce sistem informatic avem?”. Am văzut. Mie mi-ar fi plăcut un sistem informatic pe care să-l accesez pe internet şi să aflu ce mă interesează. Chiar cu preţul introducerii unor date personale, precum CNP-ul...
Labels:
sictiruri cotidiane
Trec prin viaţă cu ochii larg deschişi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu