miercuri, august 25, 2010

Cîntare pentru cel dus

În Bardo Thodol, textul care se citeşte la urechea mortului, se spune clar că, în primele zile dupa deces, sufletul va întîlni entităţi blînde sau mînioase, de fapt propriile sale stări emoţionale, de care nu trebuie să se teamă. Acelaşi lucru l-am găsit într-o "Cîntare pentru cel dus", din Dobrogea.
"Seara va-nsera/Gazdă n-ai avea/Şi-ţi va mai ieşi/Vidra înainte/Ca să te-nspăimînte/
Să nu te spăimînţi/De soră s-o prinzi/Că vidra mai ştie/Seama apelor/Şi-a vadurilor/
Şi ea mi te-a trece/Ca să nu te-nece/Şi mi te-a purta/La izvoare reci/Să te răcoreşti
/De mîni pîn-la coate/De fiori de moarte/
Şi-ţi va mai ieşi/Lupul înainte/Ca să te-nspăimînte/Să nu te-spăimînţi/Frate bun să-l prinzi/
Că lupul mai ştie/Seama codrilor/Şi-a potecilor/Şi el te va scoate/La drumul de plai/
In dealul cu jocul/C-acolo ţi-e locul/În cîmp cu bujorul/C-acolo ţi-e dorul"

Niciun comentariu: