joi, aprilie 22, 2010
Ce-am mai facut săptămîna asta?
Ikebana la metrou
Duminică, 18 aprilie Azi m-am simţit ca un japonez dus să admire o expoziţie ikebana în metroul din Tokio. Împingătorii cu mănuşi albe mai lipseau şi tabloul ar fi fost complet. Piteştenii ştiu de ce – am cedat rugăminţilor soţiei şi am mers la „Simfonia Lalelelor”! Ca în fiecare an, tot centrul oraşului a fost prada hoardelor de horticultori. Pînă la „Casa Cărţii” am fost împinşi, traşi, călcaţi în picioare de mulţimea veselă, aşa că am cedat nervos şi n-am mai intrat în pavilionul expoziţional, mulţumindu-mă să trag cu ochiul prin geam, delectîndu-mă de la distanţă cu iconiţele florale ale doamnei Olga, cu iepuraşii sau pisicile din garoafe (dracu ştie ce animale erau, că n-am văzut prea bine...), cu globul pămîntesc bine mirositor, peste care trona porumbelul păcii. Una peste alta, a fost bine – draga de R. a umplut casa cu flori, eu am scăpat fără nici o entorsă. Dar nu mă pot abţine să nu fac o sugestie edililor – fraţilor, n-aţi vrea ca, la anul, să faceţi „Simfonia” într-un parc? Ar fi mai mult loc, logistica nu dă mare bătaie de cap, iar nişte paznici care să stea peste noapte găsiţi la Poliţia comunitară. Altfel, sărbătoarea noastră se va termina la ortopedie pentru mulţi participanţi! Am folosit argumentul acesta pentru că mă jenez să vă vorbesc despre condiţiile contemplării, ale emoţiei estetice. Sigur, emoţii poţi trăi şi pe stadion, şi în maşina doi barat, dar e vorba, totuşi, despre flori!
Mîncare grea, stomac sensibil...
Marţi, 20 aprilie. Găsesc în „Călăuza rătăciţilor” a lui Maimonide, autor evreu de Ev Mediu, un citat care mă pune pe gînduri. Vorbind despre înţelegerea textelor sfinte, alegorice şi încriptate, el zice:”Trebuie să ştii că ar fi primejdios a începe învăţătura cu metafizica (...) Nu pot să asemăn toate acestea decît cu cineva care ar da unui sugar pîine, carne şi vin; căci, de bună seamă, l-ar ucide, nu pentru că alimentele amintite sînt în sine rele şi contrarii naturii omului, ci pentru că cel care ar fi hrănit cu ele e prea slab spre a le digera, în aşa fel încît ele să-i fie cu folos”. Dar nu e primejdios să-l înveţi pe omul modern adevărurile ştiinţei, atît de puternice, cînd el nu a depăşit copilăria conştiinţei? Dar nu e primejdios să-l hrăneşti cu divertisment vulgar, la televizor, cînd el nu a mai deschis o carte din şcoală?
A înnebunit Puşa
Miercuri, 21 aprilie. În parcarea din spatele blocului trage un BMW X5, condus de o blondă platinată. Puşa, căţeaua comunitară, parcă a înnebunit – latră sălbatic şi dă să muşte din roata mai mare decît ea. Şoferiţa, siderată, închide telefonul, dă geamul jos şi strigă:”Marş, marş potaie! Ce te-a apucat?”. Ca s-o liniştesc, îi spun zîmbind:”Doamnă, scuzaţi-o! E obişnuită numai cu Mercedesurile noastre”.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Simfonia asta nu mai e de mult a lalelelor, ci a micilor, asa cum am zis eu.
RăspundețiȘtergereCat despre Mercedesuri ... parca aveai Skoda, iar eu Logan. Pe-ale nostre nu am observat sa le latre vreun catel.
Vecine, ce naiba nu guşti ironia? Parcă eşti blonda cu BMW :)
RăspundețiȘtergere