Am găsit la anticariatul prietenului Dan Motreanu o ediţie curăţică din „Imitaţiunea lui Hristos”, celebra carte a lui Thomas din Kempes, în traducerea lui Andrei Brezianu. Aflu din prefaţă că „Imitatio Christi” s-a aşternut întîia oară pe hîrtie într-o mănăstire din nordul Ţărilor de Jos, unde - încă de la sfîrşitul secolului al XIV-lea - se cristalizase o puternică mişcare de primenire spirituală, cunoscută, de atunci începînd, sub numele de „Devotio Moderna”. Limpede şi frumoasă, e cartea pe care am luat-o cu mine în călătoria de Paști: „Deşertăciune, prin urmare, e să cauţi avuţiile trecătoare, după cum zadarnic este să-ţi pui în ele nădejdea. Deşertăciune, de asemeni, să jinduieşti după onoruri sau să rîvneşti să fii ridicat la scaunele înalte. Deşertăciune, să te laşi tîrît de dorinţele trupului, poftind acele lucruri de pe urma cărora, la sfîrşit, omul nu culege decît osîndă. Deşertăciune e să tînjeşti să ai parte de o viaţă cît mai lungă, în loc să te îngrijeşti ca viaţa dată ţie să fie cît mai bună”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu