1999 – A murit dramaturgul, publicistul şi scenaristul Tudor Popescu; piesele sale au constituit o puternică satiră la adresa regimului comunist: “Satana cel Bun şi drept”, “O dragoste nebună, nebună, nebună” (n. 8.09.1930)
Parc-a fost ieri… Prin 1995, împreună cu alţi colegi entuziaşti, lansam în eter unul din primele radiouri particulare pe FM… Nici unul dintre noi nu avea experienţă, lucram pe un mixer rusesc, cu discuri de vinil şi casete ! Despre calculatoare – nici pomeneală ! Dar asta nu conta, pentru că îl aveam alături pe nenea Tudor. Înalt, masiv, cu barbişon alb, îmbrăcat întodeauna în costum cu vestă, profesionistul scenei ne asculta pînă şi cele mai nebuneşti idei şi scotea ceva bun din ele. Era un vrăjitor al cuvîntului rostit, care te putea face să rîzi cu o frază aparent banală, jucîndu-se cu accentele, venea dintr-o cultură a oralităţii, care i-a dat pe Socrate şi pe Iisus, pe menestreli şi pe actori, era un boier al lumii taifasului, aceea ce te îndeamnă să stai jos şi să judeci. I se potrivea de minune radioul, un mijloc de comunicare cald, obligînd ascultătorul la un efort de imaginaţie. Discret, spiritual şi cu tact, nenea Tudor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu