Cum intră Spiritul în lume ?

1770 – S–a născut Georg Wilhelm Friedrich Hegel, clasic al filosofiei germane (“Logica”, “Fenomenologia spiritului”) (m. 14.11.1831)

Odată, Constantin Noica a fost întrebat de un discipol cum intră filosofia în lume. O formulare blîndă – ucenicul se gîndea, de fapt, că filosofia vorbeşte şi explică lumea dar lumii prea puţin îi pasă de ea… Toţi intelectualii se închină la Hegel dar ia întreabă-l pe omul de pe stradă cît de important e Hegel pentru el, şi vezi ce-ţi răspunde ! Noica a stat, şi-a aprins pipa şi a tras din ea gînditor. Era limpede că întrebarea nu-i plăcea. Apoi a răspuns cam aşa: e limpede că Spiritul nu intră în istorie prin multiplu, prin mase. Unul Dumnezeu a avut nevoie de Fiul Său, altă Unicitate, ca să-şi răspîndească lumina. E ca în şirul lui Fibonacci. El descrie procesul de creştere a organismelor vii, spun matematicienii. Fiecare termen se obţine prin adunarea celor doi care-l preced. 1,1,2,3,5… şi aşa mai departe. Adică sîntem suma dintre tatăl şi bunicul nostru. Numai că ajungem la o chestiune aproape teologică, observînd că primul termen al şirului are nevoie de el însuşi ca să se multiplice. La fel şi filosofia, iar Hegel împreună cu ea… Marele gînditor german a avut un fiu spiritual, pe Marx, prin care a intrat în lume… În acest punct, Noica şi-a mîngîiat zîmbind bărbia. Explicaţia era elegantă, ca un dans pe sîrmă. Ucenicul rămăsese cu gura căscată… Dar noi, trăitorii lumii post-marxiste, post-ideologice, post-cum vreţi dumneavoastră, ne declarăm satisfăcuţi de răspuns ? Mă tem că nici întrebarea nu ne mai priveşte…