duminică, februarie 10, 2008

El Libertador


10 februarie 1819 - Simon Bolivar este numit preşedinte al Venezuelei şi comandant suprem al armatei revoluţionare.

În timpul marilor sărbători populare ce înconjurau, pe străzile Parisului, încoronarea lui Napoleon I, un tînăr creol, venit din America de Sud, îşi ferea ochii, dezgustat, considerînd că asistă la înmormîntarea ideii de Republică. Numele său era Simon Bolivar. Vlăstar al unei vechi familii din Caracas, moştenitor al unei mari averi, rămas orfan de mic dar încăput pe mîinile unor tutori luminaţi, care-l crescuseră în spiritul Enciclopediştilor, acest băiat necunoscut îşi jura atunci că, într-o bună zi, o să elibereze coloniile spaniole din America, pentru a înfăptui Republica ! Incredibil, peste cîţiva ani, visul său va izbîndi, iar cinci ţări (Venezuela, Columbia, Peru, Ecuador şi Bolivia) îl vor numi El Libertador, Eliberatorul; ironie a istoriei, chiar mult-hulitul Napoleon îi favorizase acţiunea, arestîndu-l (!) în 1808 pe Regele Ferdinand al VII-lea al Spaniei, acţiune ce a creat haos în coloniile de peste Ocean. Şef militar şi legiuitor, Simon Bolivar ar fi putut ajunge un George Washington al Americii Latine. N-a fost să fie. Constituţia sa, dată Boliviei în 1826, era minunată pe hîrtie, prevăzînd un Senat al latifundiarilor, o Cameră legislativă a tribunilor poporului, amîndouă cenzurate de un Areopag al înţelepţilor, chemaţi să vegheze la moralitatea legilor şi la educaţia naţiei. Numai că, în practică, acest act s-a dovedit totalmente nefuncţional. După dobîndirea independenţei, revoluţiile sud-americane s-au transformat rapid în războaie civile iar democraţia a eşuat în anarhie, Bolivar însuşi devenind impopular, cu apelul său la guvernări centralizate puternice, pentru ca să fie asasinat de fraţii întru libertate. Unde a greşit tînărul idealist ? De două sute de ani, America Latină caută răspunsul la această întrebare… Şi nu l-a găsit încă.

Niciun comentariu: