luni, februarie 11, 2008

Visul lui Descartes




11 februarie 1650 - A murit filosoful René Descartes (n. 31.03.1596)

La Stockholm, pe patul de moarte, Descartes visa. Şi în visul său îi apărea alt vis, cel din tinereţe, visul care îi schimbase viaţa. Se afla atunci în Germania, într-un orăşel obscur. Tînăr absolvent al colegiului iezuit din La Fleche, îl studiase pe Aristotel, ştia latină şi ceva greacă, trecuse prin operele poeţilor Romei antice, înţelesese arta oratorilor şi teologia Sfîntului Toma. După aceea, moştenind o parte a averii părinteşti, călătorise prin Europa, într-o deplină singurătate, încercînd să citească şi din cartea mare a vieţii, căci nu există două popoare la fel în credinţele şi obiceiurile lor. Iată-l ajuns într-o locuinţă de închiriat, în aspra iarnă a nordului, moţăind lîngă soba încinsă. Iată-l alunecînd în somn şi în vis. Se făcea că un vînt năpraznic îl împingea către o biserică, loc unde n-ar fi vrut să ajungă. Un tunet răzbătu din senin, apoi un personaj se coborî din ceruri, ţinînd un dicţionar într-o mînă şi o antologie de poezie în cealaltă. Descartes încercă să desluşească ce-i arăta mesagerul dar, vai, filele cărţilor erau amestecate ! Unde era poemul său favorit ? Şi ce vrea să spună fraza aceasta, pe care i-o tot indica omul din cer: „Este şi nu este, totul şi nimic...”? În vis, tînărul nostru se trezi confuz. Dacă suma cunoştiinţelor umane are valoare nulă, cît valorează fiecare element al ei? Nu cumva e nevoie de o metodă pentru a cerne adevărul de închipuire? Au urmat 30 de ani de căutare a metodei. Scrisese tratate peste tratate. Unii ziceau că ajunsese un învăţat celebru, care va fi studiat în veci. Oare aşa se va întîmpla ? Sau totul nu a fost decît un vis ? Răspunsul nu l-a aflat niciodată. Descartes trecea din vis în moarte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu