Un tolerant în lumea lichelelor

5 februarie 1953 - A murit, în temniţa de la Sighet, Iuliu Maniu, om politic, preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc. A fost arestat în 1947, judecat şi condamnat la închisoare pe viaţă. (n. 1873)

Iuliu Maniu a adus în politica României Mari un suflu nou, un stil neobişnuit pentru elita dîmboviţeană. Nepot al lui Simion Bărnuţiu, legendarul tribun al românilor din Transilvania, Maniu a condus Partidul Naţional în lupta parlamentară de la Budapesta, învăţînd tot ceea ce trebuie să ştie un mare om de stat, de la arta coaliţiei pînă la stratagemele amînării deciziei. Şi, mai presus decît orice, a învăţat să fie tolerant. De mirare la un om care trăise într-o ţară unde minoritatea românească nici nu era recunoscută, Maniu era ataşat ideii de drepturi ale omului şi adept al Statelor Unite ale Europei, pe linia gîndirii sociale a lui Aurel Popovici. Suprema dovadă de toleranţă a dat-o în 1928, după ce PNŢ ajunsese la conducere. Atunci, Maniu a iniţiat un proiect de lege privind pensiile funcţionarilor maghiari din Transilvania, plătindu-le acestora retroactiv drepturile, chiar dacă ei refuzaseră după Unire să servească regimul de la Bucureşti ! Liderul ţărănist considera că statul român trebuie să-şi onoreze obligaţiile moştenite – ungurii cotizaseră ani în şir la sistemul de asigurări, aveau dreptul la o bătrîneţe liniştită ! Vezi însă că respectarea cuvîntului dat şi toleranţa sînt virtuţile unei lumi civilizate ! Regele Carol al II-lea şi-a bătut joc de Maniu, nerespectînd termenii înţelegerii privind restauraţia monarhică, şi au urmat zece ani de regim autoritar. În fine, comuniştii n-au apreciat de loc onoarea cu care Iuliu Maniu şi-a respectat adversarul, pe mareşalul Antonescu, cu care a şi dat mîna, la proces. Şi au urmat cincizeci de ani de barbarie comunistă...