marți, februarie 02, 2010

Cînd lumea ţi se umple cu tineri

Îmbătrîneşti pe nesimţite şi, dintr-odată, lumea ţi se umple cu tineri! Vînzătoarele şi chelneriţele sînt tinere, şoferii sînt tineri, pînă şi poliţiştii abia au făcut cunoştiinţă cu aparatul de ras. La televizor, politicienii tineri cer mai multă putere, în librării apar cărţi ale unor autori născuţi în preajma Revoluţiei, chipurile comentatorilor din ziare îţi sînt străine. Avem miniştri tineri, actori tineri, oameni de afaceri tineri. Şi chestia e că prea puţin din ce spun, fac, scriu sau gîndesc ei te interesează şi pe tine. De ce? Simplu - pentru că tu deja ai spus, facut, gîndit toate astea. Şi atunci ce-ţi rămîne? Cel mai la îndemînă e plictisul. E o cale periculoasă. Din plictis se pot naşte dispreţul şi nemulţumirea, şi ura, mai ales că tinerii îşi joacă jocurile fără să te bage în seamă. O altă cale ar fi puterea - vei fi tentat să le arăţi tu cine e şeful. Dar şi aici costurile sînt mari. Concurînd cu cei tineri, ai handicapul împuţinării resurselor vitale. Ca să nu mai amintesc de ridicol. În fine, drumul cel mai înţelept pare a fi cel al generozităţii. Să ştii să te împuţinezi, ca soarele ce merge spre Asfinţit, iar căldura ta să devină din ce în ce mai blîndă. Să laşi rolurile de june prim pentru debutanţi, retrăgîndu-te în postura părintelui, a învăţătorului, a pustnicului. Să dăruieşti ceva din ce ai - doar dacă ţi se cere. Greu, nu?

5 comentarii:

  1. Ar fi bine ca oamenii cu experienta sa treaca pe aici si sa invete pe de rost concluzia.
    E mai frustrant sa fii tanar printre maturi, decat sa fii copt printre tineri. Si asta pentru ca sunt ziaristi cu state vechi in presa care te trateaza ca pe ultima ganganie numai pentru ca esti tanar si inca mai speri sa schimbi lumea...

    RăspundețiȘtergere
  2. ca un Învăţat ai grăit în seara asta.
    Te aştept în prăvălia lui Ştirbu, vineri, 12 ale lunii ăsteia, ceasurile 7 ale serii,să fumăm pipa păcii. Şi, de ce nu, să întinerim un pic cu copiii ăştia frumoşi.
    Să ne ţină Ăl de Sus sănătoşi, frăţicule!

    RăspundețiȘtergere
  3. :)e ca şi într-o familie. Trebuie să ne facem timp să ne ascultăm unii pe alţii şi să învăţăm unii de la alţii.
    Fiica mea are doi ani şi jumătate, dar întotdeauna i-am vorbit ca unui om mare - am lăsat-o să simtă că şi ea este o verigă importantă.

    Eu cred că este mult mai greu să fi tânăr printre oameni în vârstă, pentru că întotdeauna se aşteaptă de la tine să depăşeşti, să faci mai mult, să poţi mai mult, să...fi uneroi imposibil :).

    Eu vă citesc şi găsesc în Dvs. un om foarte tânăr la suflet şi înţelept la vorbă. Deci...eu cred că aveţi foarte multe de dat mai departe - chiar şi frustrarea aceasta de moment a fost o lecţie frumoasă!

    O zi minunată vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Gamalia - Gînganiile au schimbat mereu lumea :)
    Remus - Multumesc pentru invitatie, inteleg ca dai de băut...
    Lady Allia - Mama trăieşte prin copilul ei. Dar tata? :) Îmi place mult pseudonimul tău, mă duce cu gîndul la "Dune"

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu cred că noi toţi trăim unii prin alţii :).
    Toţi suntem duşi mai departe prin fiecare om care ne-a atins sufletul sau cărora le-am atins sufletul.

    Tata? Şi tata trăieşte prin copilul său. Eu aşa îmi doresc. Să ştiu că tatăl meu nu va pleca niciodată din mine...indiferent când va fi să părăsească această lume :).

    Dune este cartea mea de suflet..., iar Alia este personajul meu preferat. Mi se pare cel mai uman...cu iubiri, cu trădări, cu simţiri paranomale, dar atât de ... simplă :).
    Lady provine de la veşnicele mele poveşti cu elfi, iar Allia din Dune.

    Vă doresc o primăvară minunată, plină de soare şi ghiocei în suflet!

    RăspundețiȘtergere