marți, martie 03, 2009

Scrisori către un tînăr jurnalist (4)


Smardoiul de presă

Dragul meu,

Te întrebi, desigur, ce e un „smardoi”. Nu găseşti cuvîntul în DEX, trebuie să-l cauţi după blocuri. Smardoiul e un bătăuş, dar unul rău, care-ţi rupe capul … Smardoiul de presă – tot aşa. Precum forţele naturii, te loveşte implacabil. Tot ca ele, nu cunoaşte remuşcări – e dincolo de etică. Orice confruntare cu smardoiul de presă e sortită eşecului. Trăind din conflict, abia aşteaptă să-i răspunzi. De aceea, nimic nu-l enervează mai tare ca indiferenţa. Dar să nu anticipăm…

Dacă ar fi să-i căutăm strămoşii, aş zice că smardoiul de presă se trage din chivuţele certăreţe care, sătule să se drăcuie, îşi ridicau fusta-n cap, ca argument decisiv – păi nu se spune că o imagine face cît o mie de cuvinte? Apoi, cred că îi umblă prin vene şi un pic de sînge de turnător. Poate, în neam, a avut şi vreun torţionar, vreun călău, vreun inchizitor… Oricum, lombrozienii săi antecesori pot fi mîndri – smardoiul de presă a evoluat. Nu arată deloc a bestie. Mă rog, pînă deschide gura sau se pune pe scris… De obicei, e un tînăr cu cravată, cu laptop, cu dicţie şi studii, uneori cu umor. O specie nouă, apărută în jungla presei libere. Un carnasier oportunist şi cinic. Îşi spune jurnalist sau comentator, cîteodată chiar analist sau editorialist. Dar, crede-mă, n-are nimic de-a face cu breasla noastră! N-a mai scris o ştire de cine ştie cînd, ce să mai vorbim de vreun reportaj. Din tripla menire a gazatarului ( a informa, a educa, a distra), el a ales-o pe-a patra – a face mişto!

Să recunoaştem – îi iese! Pentru el, toţi politicienii sunt hoţi, toţi judecătorii – corupţi şi toate femeile – curve! De la înălţimea anvonului mediatic, priveşte ţara asta şi totul îi pute. Democraţia? O „frecţie”, o mascaradă, în care „pulimea”, adică masa alegătorilor, a fost „manipulată” ca să se aleagă „şmecherii” cu bani. Instituţiile statului? Nişte locuri conduse de „încrăvăţiţi”, unde nu se face nimic şi se consumă „banul contribuabilului”. Oamenii de afaceri? Nişte porci, nişte exploatatori. Intelectualii? Hai, frate, că m-am săturat de „deontologii” ăştia! Educaţia şi cultura? Să mori tu de foame cu ele! Şi aşa mai departe. Ascultîndu-l, citindu-l pe smardoiul de presă, ţi se pare că ai nimerit într-un peisaj dezolant, într-o Vale a Plîngerii, în Iad de-a dreptul. Dar un iad pe dos, în care ticăloşii nu sunt pedepsiţi ci se distrează!

Acum, să nu crezi că am uitat funcţia critică a presei. Desigur, există şi politicieni nesimţiţi, şi judecători corupţi, şi manipulare, şi tîlhării. Dar smardoiul nu pune degetul pe un caz anume, nu prezintă o investigaţie de presă, nu aduce dovezi! Nu, el face mişto! Face mişto de tocurile Elenei Udrea, în loc să critice structura ministerului ei. Face mişto de un jurnalist, că s-a înscris într-un partid politic, de parcă asumarea valorilor ar fi ceva ruşinos. Face mişto de greşelile de dicţie ale lui Vanghelie, în loc să afle cîţi bani a cheltuit edilul de la cinci pe pomeni electorale. N-are argumente. Nu propune soluţii. Nu relativizează, n-are background cultural. E un profet al apocalipsei. Dar unul vesel, care-ţi face cu ochiul – trăim ca-n moarte, şi asta ne ocupă tot timpul! E uşor să critici în bloc şi să faci mişto de fizicul unei persoane. Dar asta nu e gazetărie. E bufonerie. Şi nici măcar… La curtea regelui, bufonul rostea adevărurile interzise.

Fără să mai creadă în ceva, fără să se îndoiască vreodată de judecăţile scoase pe gură, smardoiul de presă prosperă. În schimb, breasla noastră scade în ochii publicului, îşi pierde credibilitatea. Şi, odată cu noi, instituţiile, legile, bunul-simţ! Născut din refuzul oricărei autorităţi, smardoiul de presă e agentul disoluţiei României.

9 comentarii:

  1. In privinta jurnalistului care se inscrie intr-un partid politic, e de discutat. Nu cred ca asta inseamna asumarea valorilor, ci mai degraba renuntarea la propriile valori si asumarea celor ale partidului in care s-a inscris.

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce n-ar putea avea aceleaşi valori?

    RăspundețiȘtergere
  3. N-am cum sa nu va dau dreptate, stimate domn. Fiecare partid isi are valorile lui, iar pentru a intra in acel partid trebuie sa "vibrezi" la aceleasi valori. De exemplu, la PSD trebuie sa vibrezi la aroganta, coruptia si setea de inavutire a la Nastase sau la prostia a la Geoana. La PDL trebuie sa fii servil si demagog ca Boc sau agresiv si intolerant ca Basescu. La PNL trebuie sa ai (din nou) aroganta si sa fii plin de tine ca Tariceanu sau sa stii sa profiti de relatiile pe care le ai in sferele puterii pentru a face bani ca Patriciu. Renunt la a enumera valorile din alte partide ca PNG sau PRM pentru ca spatiul e destul de restrans.

    RăspundețiȘtergere
  4. Generalizaţi pripit. Cunosc oameni generoşi în PSD, PD-L-işti de bun simţ şi liberali modeşti. Ei sînt acolo pentru a-şi apăra interesele şi, da!, valorile... Ei nu merită anatema, precum unii din şefii lor. De fapt, dumneavoastră dispreţuiţi partidele, doar pentru că nu vă plac Năstase, Boc şi Tăriceanu? E o judecată riscantă - ce puneţi în loc?

    RăspundețiȘtergere
  5. Dacă acceptaţi şi opinia unui "smardoiaş de presă" căruia îi place să folosească termenul de "încrăvăţit" (oare cine l-o fi inventat???), aş zice că Emil Boc, Călin Popescu Tăriceanu, Adrian Năstase, supremii "încrăvăţiţi" ai unei ţări în declin, habar nu au că nişte no name-uri judeţene se înscriu (sau nu) în partidele lor. Ei sunt "zei politici", nicidecum "muritori debutanţi". Pentru ei, un ostaş în plus sau un ostaş în minus contează la fel de mult ca o picătură de apă într-un ocean. Dacă da, "muritorii" se înscriu în partidele lor sau nu, nu se înscriu în partidele alea, le e absolut egal, domnii mei, believe me! Imaginaţi-vi-l pe Năstase apreciind public un ins lipsit de importanţă care se înscrie în PSD, deoarece crede în valorile social-democraţiei! Şi întrebând ce mai face... Imaginaţi-vi-l pe Patriciu tremurând de grija ultimului membru de la Sălaj, să zicem! Uite de aia nu mai dormeau "încrăvăţiţii" noaptea... S-o luăm altfel, măcar aşa, de dragul speculaţiei... De ce s-ar înscrie cineva într-un partid politic? Pentru propăşirea neamului? Pentru viitorul ţării? Oh la vache... Tot atâtea măşti menite să ascundă adevăratele motive. Înainte de a se gândi la ţară, fiecare nou activist, "în cercul lui strâmt", se gândeşte la sine. Dovada? Take a look around - vorba celor de la Limp Bizkit. Dacă ne-am gândi cu toţii la ţară măcar 10% din cât pretindem, România ar fi profesoara de economie aplicată a Elveţiei! Asta nu înseamnă nicidecum că partidele sunt pline de oportunişti ordinari. Există şi idealişti care au crăpat cu idealurile în braţe. Naivi politici, idealizaţi post-mortem, care au crezut în viitor. Bunăoară, Coposu. Nu neg: partidele sunt pline de mici copoşi care cad victimă idealurilor bune. Dar, în ciuda lor, străzile sunt, la 20 de ani de la "revuluţie", pline de gropi, problemele sociale rod precum cancerul din corpul social, spaţiul public are lepră. Dar poate ar fi mai bine să nu spun lucrurilor pe nume... Intrăm în politică fiindcă aderăm la valori şi pentru ţară, nicidecum pentru noi înşine. Uite eu recunosc: aş face politică pentru ţară. Dar mai recunosc ceva: sunt doar un biet "copos" idealist şi visător... (Nădăjduiesc că mă şi credeţi...)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred ca dupa analiza facuta de Misu nu se mai poate adauga nimic ! Are perfecta dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Totuşi, întrebarea mea se încăpăţînează să rămînă - dacă nu vă plac partidele, ce puneţi în loc? Democraţia, aşa imperfectă cum e, cu Tăriceni, Năstaşi şi Băseşti, e de preferat oricărui alt sistem politic. Dacă nu aveţi încredere într-o mare parte a clasei politice actuale, voi de ce nu vă apucaţi de politică? Dacă vă plîngeţi că "străzile sunt, la 20 de ani de la revuluţie, pline de gropi, problemele sociale rod precum cancerul din corpul social, spaţiul public are lepră", de cîte ori aţi făcut ceva (în afară de a da din gură....) pentru ca o chestiune punctuală să se schimbe în bine? Prea aşteptăm totul de la politicieni... Mişule, de cîte ori ţi-ai mobilizat vecinii să faceţi curat în jurul blocului, dacă pe edili îi doare-n bască de asta?

    RăspundețiȘtergere
  8. Am un prieten care s-a apucat de politica asa cum spuneti dumneavoastra : sperand ca va reusi sa faca ceva, sa schimbe in lucrurile. A renuntat dupa cativa ani, pentru ca n-a reusit decat sa lipeasca afise si sa distribuie pliante.
    Adevarul este ca n-avem ce pune in loc, asa ca trebuie sa mergem inainte cu clasa politica si cu democratia pe care le avem.
    Iar in privinta curateniei din jurul blocului, noroc ca vecinii dvs. sunt in marea majoritate pensionari si intretin destul de bine gradinita de langa bloc. La noi, doar o data pe an ne strangem ca sa facem curatenie.

    RăspundețiȘtergere