POVESTEA ZILEI
File din Cartea Vieţii - comedii, tragedii, personaje.

Stepă-nzăpezită

joi, ianuarie 26, 2012

Stepă-nzăpezită, lună, stele -
Țara se-nfășoară în lințolii grele.
Plîng mesteceni palizi prin păduri, mereu.
Cine-i mortul? Oare n-am murit chiar eu?

Serghei Esenin

Publicat de Cristian Cocea la joi, ianuarie 26, 2012
Etichete:

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Trimiteţi un comentariu

Abonaţi-vă la: Postare comentarii (Atom)

Asfinţitul Crailor


Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari egumeni ai tagmei prea senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile mante, cu paloşul la coapsă şi cu crucea pe piept şi afară de scarlatul tocurilor, înveşmîntaţi, împanglicaţi şi împănoşaţi numai în aur şi verde, verde şi aur, aşteptăm ca surghiunul nostru pe pamânt să ia sfârşit. O lină cântare de clopoţei ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupră-ne: răscumparaţi prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuţi coborâseră prapurele înstemate şi una câte una se stinseseră cele şapte candele de la altar. Şi plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare apune, peste bolţi din ce în ce mai uriaşe în gol. Înaintea noastră, în port bălţat de măscărici, scălămbăindu-se şi schimonosindu-se, ţopăia deandăratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Şi ne topeam în purpura asfinţitului...

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea Veche

Copyright Cristian Cocea

Publicitate

Publicitate

Site Meter

  © Blogger template The Professional Template II by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP