joi, ianuarie 12, 2012

Cultivă, contestă, gîndeşte!

Ca să prevezi viitorul, trebuie să înțelegi prezentul. Or, asta e din ce în ce mai greu, într-o lume fluidă, cu multe grade de libertate. Comportamentul unui sistem social nu poate fi descris complet de o ecuație de stare. Totuși, există anumite fluxuri, ca niște curenți într-o apă învolburată. Observîndu-i pe aceștia, îți poți face o imagine a ceea ce stă să vină. Așadar, care sînt tendințele pentru anul 2012?

1. CULTIVĂ-ȚI GRĂDINA. Criza economică a lumii occidentale pune în discuție modelul consumerist de dezvoltare. Resursele se împuținează, populația este în continuă creștere. Ca să păstrezi ritmul de dezvoltare din trecut, trebuie să plătești mai mult și să depui efort mai mare. Ceea ce mă face să cred că multe state își vor domoli ambițiile, concentrîndu-se mai mult pe gestionarea a ce au deja. În această cheie pot fi citite eforturile germane de impunere a disciplinei fiscale în Uniunea Europeană, ca și austeritatea promovată din Spania pînă în România. În Statele Unite, chestiunea e pe agenda noului “Tea Party”. În China, hybrisul imperial se domolește prin ciocnirea cu modificările nefaste ale climei și mediului. De fapt, se pare că intrăm într-o “toamnă a omenirii civilizate”, într-un sfîrșit de ev, care ne marchează pe toți. Pentru amurgul vieții omenești, Voltaire avea o soluție numită “cultivă-ți grădina!”. Adică să te aduni de pe drumuri, să lași deoparte aventura și să îți găsești liniștea prin acceptarea limitelor, îngrijind legumele și florile de lîngă casă. Spre asta pare că ne îndreptăm cu toții. În definitiv, ce au cerut protestatarii lui 2011, ocupînd Wall Street-ul sau Piața Tahrir, agora ateniană sau Piața Roșie? Mai multă grijă pentru om și viața de zi cu zi, mai puțină aventură militaristă și speculație financiară. În definitiv, ce doresc ecologiștii și adepții mișcării “Zeitgeist”? O casă în natură, o hrană sănătoasă, o repartizare mai justă a rezultatelor muncii. Spre ce năzuiesc designerii luminați ? Spre obiecte frumoase și veșnice. Dar tinerii pămîntului? Spre dragoste și comunicare. Nimeni nu dorește înfruntare armată, nimeni nu vrea (din păcate, spun eu) să se îmbarce spre Marte. Relațiile, viața sănătoasă și fericită în sînul naturii, respectul social și libertatea încep să valoreze mai mult decît averile, rangurile și imperiile. Supraomul lui Nietzsche va pierde partida în fața lui Candide.

2. ALEGE-L PE PRIETEN. 2012 este an electoral din SUA pînă-n Franța și din Rusia pînă-n România. Judecînd după cît de puțină încredere mai are electoratul în clasa politică, aș spune că și democrația reprezentativă a ajuns la o răscruce. În ciuda mass media, între alegători și aleși se cască o prăpastie afectivă, care nu va mai putea fi umplută cu slogane, ideologii sau, vai!, cu pungi de mălai și zahăr. Oamenii vor să se cunoască personal, nu doar de la televizor, și au încredere mai mult în vecini decît în miniștri, în primari decît în senatori. De aceea, politica va fi obligată să se întoarcă în comunități, pe stradă, în agora. Aroganții de cabinet, eminențele cenușii, experții de tot felul vor avea viață grea. Liderii charismatici se vor ofili, sub exercițiul colectiv al criticii. Autoritatea va fi contestată de populații din ce în ce mai educate și mai conștiente de interesele lor. În definitiv, în era internetului, nimeni nu mai are monopolul cunoașterii. Pînă și dezbaterea parlamentară poate ceda locul, la limită, referendumurilor. Pe de altă parte, și birocrațiile executive vor fi obligate de cetățeni la transparență și responsabilitate. Funcția publică se va transforma în furnizare de servicii publice către contribuabili. Instituțiile se vor vedea constrînse să-și gestioneze imaginea cu tot atîta atenție ca și corporațiile private. “Alege-l pe prieten și cere-i să te ajute!” – iată noua poruncă a vremii. Din întîmplare sau nu, în România, asta se va manifesta pregnant în noiembrie, prin cuplarea alegerilor locale cu cele parlamentare. Da, primarii devin cheia de boltă a edificiului politic românesc, ei vor cîștiga voturile pentru Parlament și tot ei vor plăti, după aceea, oalele sparte.

3. TRĂIEŞTE INTELIGENT. Pînă acum, ați crede că prevăd întoarcerea omenirii către un trecut bucolic, într-o epocă victoriană, într-un sat idilic, la proporții planetare. Așa ar părea, dacă nu luăm în calcul dezvoltarea științifică și tehnologică. Numai că va fi un sat al miracolelor. Noile posibilități de calcul și comunicare deschid calea către înzestrarea cu inteligență a obiectelor din jur, pentru optimizarea consumurilor și funcționalităților. Desigur, odată cu creșterea prețului carburanților, vom călători fizic mai puțin, dar vom compensa prin imersia în virtual. Aplicații precum Google Earth sînt abia începutul. Treptat, casele noastre vor deveni inteligente, auto-sustenabile energetic. Treptat, vom putea lucra de oriunde și oriunde. Treptat, ne vom transforma în proprii noștri educatori și medici. Vom avea acces la toate creațiile culturale ale omenirii, din ce în ce mai ieftin. Conținuturile on-line vor fi gratuite, în timp ce performanțele live se vor cumpăra. Pe lîngă monedă (indiferent care va fi), vom începe să plătim și cu timp – timp alocat celorlalți, indiferent de formă. Astfel, amurgul civilizațional de care pomeneam la început se va dovedi, de fapt, mai degrabă agreabil și uman decît o vreme a apocalipsei.

2 comentarii:

Doru spunea...

Mi-a plăcut ideea acceptării limitelor iar "cultivarea grădinii", la propriu şi la figurat, deschide perspective considerate anacronice!
În fond, totul ţine de schimbarea raporturilor ...
Mulţumesc!

Cristian Cocea spunea...

Doru@ - Limitele ne definesc...