Gîndirea teologică

În timpul Războiului Rece, serviciile secrete americane și sovietice ajunseseră să dezvolte un fel de gîndire teologică asupra realității, aflu de la Norman Mailer (foto). Dincolo de reflecția rațională asupra unui set de fapte, ele căutau să-și formeze agenții într-un ethos specific – CIA miza pe valorile creștine, din care extrăgea loialitatea pentru modul de viață democratic, iar KGB-ul folosea marxismul și lupta de clasă ca motoare ale unei escatologii de zi cu zi. Astfel, taberele se trasau net. Nimic mai ușor, într-o epocă a luptei ideologice, decît să-ți construiești dușmanul. Dar ce se întîmplă după moartea mitologiilor? Ce ține loial un agent? Ce îl definește? Ce îi dă coloană vertebrală? Iubirea de țară? Cînd aude de asta, globalizarea rîde ținîndu-se cu mîinile de burtă. Salariul? He, he, totdeauna se va găsi cineva să plătească mai bine. Frica ? Să fim serioși. Din aceste considerente, privesc cu neîncredere orice vine din zona serviciilor secrete. Fără gîndire teologică, mi se par simple birocrații, vulnerabile la corupție sau, în cel mai bun caz, dispuse să servească propriilor interese, sub masca slujirii interesului de stat.