Iarna vrajbei noastre

Ce-a fost în stradă, știm. Dar ce-o să fie? Eu zic că:

# În fața protestelor, Puterea a rămas descumpănită și a tăcut. Cine s-ar fi așteptat ca românii să iasă în stradă iarna, la trei ani de la declanșarea crizei? Apoi a început să tragă de timp, retrăgînd proiectul legii sănătății, aducîndu-l înapoi pe dr. Arafat. Premierul Boc și ministrul Baconschi promit dialog, se așteaptă și o sesiune extraordinară a Parlamentului. Ordinea a fost restabilită, parțial, prin intervenția forțelor de ordine. Probabil că, la biserica din Cotroceni, se fac slujbe speciale pentru vreme rea. Probabil că, la bisericile secrete, se catehisesc agenți provocatori care să spargă demonstrațiile. Am mai văzut de-astea, inclusiv contra-mitinguri, pe vremea lui Ceaușescu și a lui Iliescu. Orga manipulării media a început să cînte, de la registrul minor al discreditării manifestanților (ciumpalaci, marginali etc) pînă la cel major al vinovăției colective (toată clasa politică e o apă și-un pămînt). La noi, ca și aiurea, nimeni nu pleacă de la putere de bunăvoie.

 # La rîndul ei, Opoziția simte vîntul în pînze și e mai vocală ca niciodată. Atitudine legitimă dar insuficientă – ca să convingă, trebuie să comunice în ce fel răspunde ea la cererile străzii. Și cu ce mijloace. Nu îi este permis să instige la violență, dar poate cere alegeri anticipate. Toată chestiunea se va tranșa în Parlament, așa cum e normal. Din stradă, bătălia se va muta în cadrul democratic. Desigur, mă îndoiesc că vom asista la anticipate. Actuala majoritate nu se va sfărîma atît de ușor, mai ales că sînt și alte căi de acțiune – o remaniere guvernamentală, chiar un guvern de tehnocrați, pînă și renunțarea la comasarea alegerilor. Dar, dacă totul rămîne ca pînă acum, nu cred că nemulțumirea din stradă se va stinge. Cu riscurile de rigoare. Fie ca din această iarnă a vrajbei noastre să se nască primăvara renașterii naționale!

(Articolul integral va fi publicat în numărul de miercuri al Jurnalului de Argeș).