POVESTEA ZILEI
File din Cartea Vieţii - comedii, tragedii, personaje.

Cuvinte vii

duminică, decembrie 18, 2011

În preajma Crăciunului, uimitorul eveniment al Întrupării Cuvîntului, bloggerii ar trebui să se oprească din trăncăneală și să cedeze locul în pagină marilor spirite ale omenirii. Ceea ce voi face și eu. Sărbători fericite tuturor!

# Dacă plîngi pentru că soarele a dispărut din viața ta, atunci lacrimile te vor împiedica să vezi stelele.  Rabindranath Tagore

# A iubi înseamnă să iubești ce e de neiubit. A ierta înseamnă să ierți ce e de neiertat. A crede înseamnă să crezi ce e de necrezut. A spera înseamnă să speri cînd totul pare fără speranță. Chesterton

# Secrete simple ca să obții fericirea.
Ziua cea mai frumoasă – azi. Lucrul cel mai ușor – să te înșeli. Obstacolul cel mai mare – teama. Cea mai mare greșeală – a abandona. Rădăcina tuturor relelor – egoismul. Distracția cea mai frumoasă – munca. Cei mai buni profesori – copiii. Prima necesitate – comunicarea. Cea mai mare fericire – a fi util celorlalți. Misterul cel mai mare – moartea. Cel mai mare defecti – indispoziția. Ființa cea mai periculoasă – mincinosul. Sentimentul cel mai jostnic – ranchiuna. Cadoul cel mai frumos – iertarea. Cel mai necesar – cămînul. Senzația cea mai satisfăcătoare – pacea interioară. Arma cea mai eficace – surîsul. Cel mai bun remediu – optimismul. Forța cea mai puternică – credința. Din folclorul indian

# Înfrînt nu ești atunci cînd sîngeri
Și nici cînd ochii-n lacrimi ți-s.
Cele mai crîncene înfrîngeri
Sînt renunțările la vis. Radu Gyr

# Cad frunze în sufletul meu. Fiecare e un simbol al regretului meu. Pildă zen

# Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbești. Despre Dumnezeu, pînă ce nu-ți întărești credința în El. Despre păcatul altuia, pînă ce nu-l cunoști pe al tău. Și despre ziua de mîine, pînă ce nu se luminează de ziuă. Anonim

# Înțelegem ruinele atunci cînd și noi ajungem ruine. Napoleon Bonaparte

# Nu uitați efectul de bumerang! Oferiți numai ceea ce doriți să primiți. Anonim

# Soarele răsare pentru sufletul florilor și apune pentru patimile omului. Krishnamurti

# Exteriorul meu este dur ca o scoică dar, sub coaja acestei durități, inima mea păstrează pentru tine o singură perlă, ca o lacrimă. Tagore

# Legile succesului
Să rîzi mult și des. Să cîștigi respectul oamenilor inteligenți și afecțiunea copiilor. Să cîștigi aprecierea criticilor onești și să înduri trădarea falșilor prieteni. Să apreciezi frumusețea. Să găsești ce e mai bun în ceilalți. Să lași în urma ta o lume mai bună, printr-un copil sănătos, o grădină îngrijită, o condiție socială emancipată. Să știi pur și simplu că cineva a respirat mai ușor doar pentru că ai trăit tu. Asta înseamnă să ai succes. Emerson

# Toate ființele sînt egale în fața suferinței. Anonim

# În asta constă dragostea – două singurătăți care se protejează, se ating și se recunosc. Rainer Maria Rilke

# Viața este o insulă de suferință într-un ocean de indiferență. Sigmund Freud

# Să ai curajul să spui da
Să ai curajul să spui nu
Și-n fiecare clipă grea
Să ai curajul să fii tu.
Să știi să crezi cînd alții te înșeală
Să te ridici cînd alții te doboară
Să poți păstra cînd alții vor s-alunge
Să rîzi, chiar dacă sufletul îți plînge
Și cald tu să rămîi, chiar dac-afară ninge
Aceasta-i arta de-a învinge! Kipling

# Nimeni să nu-și acopere ochii, pentru a nu vedea ființa care suferă. Anonim

1 comentarii:

Doru 22 decembrie 2011, 21:19  

Întruparea Cuvântului!
Înalt gândit! Altfel scris, vorba lui Ioan Slavici, muncit întins şi citit!

Trimiteţi un comentariu

Asfinţitul Crailor


Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari egumeni ai tagmei prea senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile mante, cu paloşul la coapsă şi cu crucea pe piept şi afară de scarlatul tocurilor, înveşmîntaţi, împanglicaţi şi împănoşaţi numai în aur şi verde, verde şi aur, aşteptăm ca surghiunul nostru pe pamânt să ia sfârşit. O lină cântare de clopoţei ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupră-ne: răscumparaţi prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuţi coborâseră prapurele înstemate şi una câte una se stinseseră cele şapte candele de la altar. Şi plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare apune, peste bolţi din ce în ce mai uriaşe în gol. Înaintea noastră, în port bălţat de măscărici, scălămbăindu-se şi schimonosindu-se, ţopăia deandăratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Şi ne topeam în purpura asfinţitului...

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea Veche

Copyright Cristian Cocea

Publicitate

Site Meter

  © Blogger template The Professional Template II by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP