miercuri, martie 05, 2008

Omul de oţel


5 februarie 1953 – A murit I.V. Stalin (Iosif Vissarionovici Djugasvili), şef al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1924-1953), (n. 9/21.12.1879).

Cadavrul dictatorului zace pe catafalc, faţa-i întunecată contrastînd puternic cu uniforma cenuşie, pe care nasturii de alamă strălucesc. Mîinile nu sînt încrucişate pe piept, ca la creştini, ci se odihnesc pe lîngă corp. În picioare are cizme înalte, negre ca mormîntul, iar mustaţa i-a fost bine pieptănată. În păr – şuviţe albe. Oamenii trec plîngînd, în şiruri lungi, pentru a-şi lua adio de la cel care i-a zdrobit sub călcîi, timp de 31 de ani. Puţini îşi mai amintesc că Stalin fusese sortit de familie să devină preot, şi mai puţini ştiu de testamentul lui Lenin, care avertiza partidul în privinţa poftei de putere a Omului de Oţel. Unii au auzit de ororile colectivizării, de foametea ce a bîntuit Ucraina, de actele de canibalism ale sătenilor disperaţi. Era preţul de singe al politicii de industrializare forţată. În fine, cei mai mulţi îl ştiu pe Stalin războinicul, împotrivindu-se lui Hitler, trimiţînd milioane de oameni în maşina de tocat a războiului, pentru ca Uniunea Sovietică, Patria Mamă să devină o super-putere… Pe lîngă sicriu trec acum şi membrii Comitetului Central. Şi ei plîng. Sînt supravieţuitorii epurărilor politice, ai terorii revoluţionare, ai paranoiei sîngeroase care i-a suprimat pe Zinoviev, Kamenev şi Buharin. Cu toţii plîng – a murit Dumnezeul nedrept şi rău, pe care învăţaseră să-l iubească…

Niciun comentariu: