duminică, martie 23, 2008

Ce multe lucruri depind de-un vot…


23 martie 1917 – Proclamaţia regelui Ferdinand I, prin care promitea ţăranilor pămînt şi vot universal

Pentru cei de azi, ideea de vot universal, liber, secret şi egal pare de domeniul evidenţei. Istoria ne arată, însă, că n-au trecut nici o sută de ani de cînd Regele Ferdinand Întregitorul promitea ţăranilor (80 la sută din populaţie în 1920), cei care duceau greul Primului Război Mondial, că vor putea să-şi aleagă parlamentarii. Ce fusese înainte? Aşa numitul vot cenzitar, pe colegii, în care campaniile electorale se desfăşurau exclusiv în oraşe, ţărănimea votînd în colegiul al III-lea, prin delegaţi. Sistemul electoral cenzitar permitea ca un candidat să-şi viziteze, practic, toţi alegătorii din circumscripţie, care se ridicau la cîteva sute. Istoricii spun că rezultatul votului era dinainte ştiut, deoarece, de fiecare dată, guvernul care organiza alegerile ieşea învingător. Ce a fost după Marea Unire? Prin acordarea votului universal, numărul alegătorilor a crescut la cîteva milioane, un candidat fiind ales de 50.000 de cetăţeni, în majoritate ţărani. Lupta s-a mutat de la oraş la sat. Politicienii au fost obligaţi “să pună osul la muncă”, făcînd lungi turnee electorale, să ţină zilnic zece-cincisprezece discursuri, în trei-patru sate. Puterea nu mai era sigură că iese “cine trebuie”, întrucît nu votau numai funcţionarii din aparat ci şi opincarii – or, cei din urmă erau mai greu, dacă nu imposibil, de controlat. Şi încă un lucru – de la vot erau excluse femeile, o măsură la care unii se gîndesc cu nostalgie şi în ziua de astăzi…

Un comentariu:

seby spunea...

Vezi-ti de treaba ta ca ai scris c-am multe prostii despre Dacia, nu esti in masura sa comentezi, situatia Dacia,...pe prima pagina a ziarului Societatea Argeseana apare un boschetar cantand la chitara,...nu este angajatul Dacia, ne face-ti firma de ras! Rusine, va vinde-ti ziarul la poarta uzinei, nu o sa-l mai cumpar!