Iluzia Eului

De unde vine atîta nefericire în sufletul celor din jur? Fără îndoială, din inflaţia eului. Ascultaţi-i pe oameni – rari sînt cei care nu vorbesc despre ei, despre dorinţele, despre posesiunile, despre rangurile lor. Toate bune şi frumoase cînd lucrurile merg bine. Dar, inevitabil, ceva din lume ajunge să rănească eul. Fie nu ne putem realiza toate dorinţele, fie pierdem ceva, fie coborîm în funcţie. Soluţia, spune budismul, e să înţelegem că eul nu există. E iluzoriu, ca şi lumea fenomenelor. Nu stă nici în trup, nici în suflet, nici în cuplarea lor. Tot ce există e o veşnică fîlfîire a Vălului Maiei, o fluctuaţie cuantică, o colapsare a funcţiei de undă probabilistice. Sau, dacă vă place mai mult, trăim într-un vis, avem consistenţa visului, în creierul Marelui Visător. Acceptînd asta, s-ar putea să ne consumăm mult mai puţin pentru iluzii şi să ne concentrăm pe „aici şi acum”, bucurîndu-ne de minunea că sîntem vii.