Duminică lirică

TINEREŢEA MEA - Radu Gyr

Ca să cânt tămâioşii tăi ani,
tinereţea mea, tinereţe,
mi-ar trebui fluvii semeţe
şi munţi şi vulcani,
Şi grindini prin crengi pădureţe,
Şi râpe zvâcnind bolovani,
Şi praştii mi-ar trebui şi sâneţe,
Şi herghelii de cârlani –


ca să te cânt, tinereţe,
ca să-ţi cânt tămâioşii tăi ani.
Ca să te cânt, tinereţe firbinte
cu roşii, sălbatici-ţi cerbi,
mi-ar trebui vântul fierbinte
prin marile stepelor ierbi
Şi tunetul fără cuvinte
cu care ştiuseşi să fierbi
smulgând tot ce-ţi sta înainte,
tinereţe fierbinte,
tinereţe cu cerbi.


Ca să te cânt, tinereţe de-agată
cu creştetu-n fiece stea,
s-ar cuveni lumea toată
de sângele nopţilor grea,
de mustul amiezilor beată,
cu nemărginirile-n ea.

Dar mai ales s-ar cădea,
ah! tinereţe-nsetată
ca să te cânt, s-ar cădea
inima mea de-altădată,
inima mea, inima mea.