luni, aprilie 13, 2009

Bărbaţi şi copii


„E greu să-ţi imaginezi fiinţă mai imbecilă, mai agresivă, mai insuportabilă şi mai plină de ură decît un preadolescent, mai ales cînd e cu alţi băieţi de vîrsta lui. Preadolescentul e un monstru dublat de un imbecil, conformismul lui este aproape incredibil; preadolescentul pare cristalizarea subită, malefică (şi neaşteptată, dacă-l avem în vedere pe copil) a tot ce e mai rău în om. lar atunci cum să te îndoieşti că sexualitatea e o fortă absolut funestă? Cum de suportă oamenii să trăiască sub acelaşi acoperiş cu un preadolescent? Eu cred că izbutesc doar pentru că viaţa lor e absolut goală; totuşi, şi viaţa mea e goală, eu însă n-am izbutit. Oricum, toţi mint, mint într-un mod grotesc. Sîntem divorţaţi, dar rămînem buni prieteni. îmi văd fiul în week-end, o dată la două săptămîni; e o mizerie. o mizerie absolută. în realitate, bărbaţii nu s-au interesat niciodată de copiii lor, niciodată n-au simţit iubire pentru ei, şi în general bărbaţii sînt incapabili de iubire, sentimentul ăsta le e total străin. Ceea ce cunosc ei e dorinţa, dorinţa sexuală în stare brută şi competiţia între masculi; abia mult mai tîrziu, în cadrul familiei, puteau, odinioară, să simtă o anume recunoştinţă pentru perechea lor - dacă le făcuse copii, dacă era gospodină, dacă era bună la bucătărie şi la pat; atunci le făcea plăcere să doarmă împreună. Poate că nu asta îşi doreau femeile, poate că era o neînţelegere, dar acest sentiment putea fi extrem de putemic. Şi chiar dacă din cînd în cînd îi excita (de altfel, tot mai puţin) să-şi ofere cîte-o aventură, ei nu mai puteau literalmente trăi fără femeia lor; dacă printr-o nenorocire ea dispărea, se puneau pe băut şi mureau rapid, de obicei în cîteva luni. Cît despre copii, ei asigurau transmiterea unui rang, a unor reguli şi-a unui patrimoniu. Era, desigur, cazul păturii feudale, dar lucrurile stăteau la fel şi la comercianţi, la ţărani, la meseriaşi, de fapt la toate clasele societăţii. Azi, toate astea nu mai există: sînt salariat, sînt chiriaş, nu am nimic să-i transmit fiului meu. N-am nici o meserie să-l învăţ, nici măcar nu ştiu ce va face mai tîrziu; regulile pe care le-am cunoscut oricum nu vor mai fi valabile pentru el, va trăi în alt univers. A accepta ideologia schimbării continue înseamnă a accepta că viaţa unui om e strict redusă la existenţa lui individuală, că generaţiile trecute şi viitoare n-au nici o importanţă pentru el. Aşa trăim, iar a avea un copil nu mai are nici un sens, astăzi, pentru un bărbat. Cazul femeilor e diferit, căci ele continuă să simtă nevoia de a iubi pe cineva - ceea ce nu e şi nici n-a fost vreodată cazul bărbaţilor. E o minciună că bărbaţii simt şi ei nevoia să-şi dezmierde copiii, să se joace cu ei. să-i giugiulească. Chiar dacă ne-a fost repetată ani de zile, e o minciună. După ce-ai divortat, după ce cadrul familial a fost sfărîmat, relaţiile cu copiii îşi pierd orice sens. Copilul e capcana în care eşti prins, e duşmanul pe care va trebui să-l întreţii în continuare şi care îţi va supravieţui"

Michel Houellebecq, "Particulele elementare"

6 comentarii:

Misu spunea...

Bă, io nu cred că noi bărbaţii suntem doar dorinţă sexuală în stare pură şi nu simţim nevoia de a iubi. Iar chestia asta... cum că nu mai are sens, pentru un bărbat, să aibă un copil mi se pare absolut teribilistă. Dar ce are sens? Un futai? O beţie? O noapte de pocker? Un Ferrari?

Pe urmă, copilul tău, "duşmanul care îţi va supravieţui"... Deci, tipul ăsta vrea să şocheze, e clar. E adevărat că, astăzi, se pune foarte mult problema banilor în educaţia unui copil, ca sunt multe condiţii care trebuie îndeplinite, dar de aici până la a face afirmaţiile alea e o cale lungă. Dar, de! Cărţile trebuie vândute, şocurile conceptuale sunt şi ele, marfă, la un anumit nivel.

Oricum, dacă aş scrie pe tema asta şi eu al scrie în acelaşi ton, asta e clar. Familiile fericite, cu părinţi care îşi iubesc copiii nu sunt teme vandabile. Ia cugetă!

ioana spunea...

am ramas tablou citind acele randuri. Daca ar fi sa ne luam dupa ce scrie acel "barbat" ar trebui sa crestem aceste specimene in laborator pana in momentul ajungerii lor la maturitate sexuala, sa umplem bancile de sperma si apoi sa ii eutanasiem. Se pare ca sentimentele, comunicarea, inteligenta si valorile morale sunt cuvinte neglijabile in raport cu banii, rangul si sexul... recomand celor ce gandesc asa o internare intr-un sanatoriu de bili mintale. Paste fericit!

oceania spunea...

tocmai am terminat "Posibilitatea unei insule" a lui Houellebecq. Particule elementare este cartea pe care vreau s-o citesc in continuare. autorul socheaza in multe lucruri. poate asta e si unul dintre motivele pentru care cartile lui se citesc pe nerasuflate.

in privinta afirmatiilor din fragmentul pe care l-ai postat tu nu sunt de acord. multi barbati isi iubesc cu adevarat copiii. poate ca nu stiu s-o arate prea des.

Theo-Phyl spunea...

Salut,
Mare problema are Dl.Houellebecq si fericiti sunt cei care nu o cunosc. Personal vad in progeniturile mele o parte din MINE trimisa in eternitate. Poate totusi sunt oameni care nu trebuie sa aiba copii. Extrem de nefericite cuvinte. Dureros.

Cristian Cocea spunea...

Houellebecq greşeşte măcar 10% - orice tată poate împărţi cu fiul său plăcerile simple, care nu ţin de competiţie - o partidă de pescuit, o drumeţie, o lectură cu voce tare, un concert... e de ajuns.

Anonim spunea...

salut sunt tata de baiat si imi iubesc copilul mai mult ca ochi din cap. sunt despartit de maiksa si vreau sa ii iau copilul prin cale judecatoreasca. mama copilului meu ii plac distractile cu barbati...!nu toti barbati sunt la fel [orice padure ku uscaciunile ei]valabil si la femei.