Paranoia

Pe un ger de crapă pietrele, merg să văd cel mai nou film al lui Clint Eastwood - “J. Edgar”, o istorie romanțată a întemeietorului FBI, poliția federală americană. Și merită efortul – dincolo de jocul excelent al lui Leonardo di Caprio, drama te pune pe gînduri. Oare nu cumva paranoicii sînt cei mai buni creatori de instituții polițienești, prin tenacitatea lor, pasiunea pentru control și atenția la imagine? În cazul lui J. Edgar Hoover, răspunsul e pozitiv. Marcat de ura față de comunism, ambițios dincolo de limite, ascunzîndu-și cu grijă înclinația homosexuală, el a construit Biroul Federal mînat de o viziune suspicioasă asupra lumii și vieții. Un mare paranoic este cel care colecționează fapte și folosește oameni conform sistemului său de interpretare, cu o credință nestrămutată, capabilă să mute munții. Incapabil de simț critic, odată ce mintea i-a fost acaparată de fantasme, el schimbă realitatea, ca un spărgător de gheață ce-și taie drum prin banchiză. Iar instituția pe care o naște îi moștenește cumva ADN-ul. Creat după chipul și asemănarea lui J. Edgar, FBI-ul a acumulat o putere imensă, forțînd Legislativul să-i acorde puteri peste capul poliției locale, adunînd un corp de experți în cele mai felurite domenii, organizîndu-și propriile laboratoare, tabere de instrucție și clădiri administrative, și i-a supraviețuit creatorului său. Aș zice că și KGB-ul s-a născut din capul altui mare paranoic – Felix Edmundovici Dzerjinski. În schimb, CIA are origini militare, fiind fondată de un grup de ofițeri superiori care activaseră în OSS.