"Toate au natura valului. Să ne-nchipuim că Cezar ar fi trăit pe un pămînt depărtat de noi, ale cărui raze n-ajung la noi decît într-o mie de ani. Să ne închipuim că astăzi Brutus îl ucide şi noi ţintim ocheanul spre aceeaşi stea. Acum nu vedem nimic - abia peste o mie de ani am vedea ceea ce în steaua x se petrece astăzi.
Pe de altă parte, să ne-nchipuim că oamenii din toţi corpii cereşti ţin ocheanele îndreptate spre noi, unii mai aproape, alţii mai departe. Şi Cezar cade azi de mîna lui Brutus. Cei din Lună ar vedea astăzi, cei de departe mîni, şi mai departe poimîni, în văile Universului peste o mie de ani. Raza care a căzut pe faţa lui murindă călătoreşte în Univers şi ajunge pe rînd toate stelele infinitului şi miliarde de ani, pe rînd, tragedia morţii lui Cezar se petrece mereu, fără sfîrşit.Tragedia aceasta trăieşte pururea într-un mediu nou. Pretutindenea, ea e o clipă care nu este, devine, este, scade, nu este".
Mihai Eminescu
După o sută de ani, în teoria relativităţii, asta se va numi ORIZONTUL EVENIMENTELOR.
cine isi mai aduce azi aminte de eminescu. sunt alte "valori" care inunda acum mintea si sufletul romanilor...
RăspundețiȘtergereBun venit, Dan! Sintem apropiati, vad, de virsta, si avem valori comune... Daca nu te superi, te-am inclus in blogroll. Cit despre Eminescu... ramine frecventabil si mereu uimitor. Chiar daca, pentru mine, cel mai mare poet al romanilor e Arghezi!
RăspundețiȘtergerecit priveste "valorile" unora... ce e val ca valul trece!