vineri, ianuarie 16, 2009

Zguduirea temeliilor


În mediul intelectual al economiştilor se vorbeşte din ce în ce mai mult despre ciclurile Kondratiev, perioade lungi conjuncturale, descrise de economişti ca Nicolai Kondratiev (1982-1930) sau Joseph Schumpeter (1883-1950). Concret, s-a observat că,în cei 500 de ani ai istoriei sistemului capitalist, revin periodic situaţii de tip A, în care profitul e dat de producţia materială, industrială, şi situaţii de tip B, în care capitalismul trebuie, pentru a crea în continuare profit, să se financiarizeze şi să recurgă la speculaţie. Apoi baloanele de spăun se sparg pe rînd şi sistemul revine la faza A, a producţiei. Exemplu ultrasimplist - la sfîrşitul secolului al XIX-lea, apare linia de producţie şi fabrica, gen Ford. Faza A. Apoi, fabrica se transformă în societate pe acţiuni şi profitul vine din specularea acţiunilor la bursă. Faza B. Problema e că trecerea dintre ciclurile Kondratiev se manifestă ca o perioadă de haos, de instabilitate, de falimente şi transformări. În exemplul de mai sus, trecerea spre capitalismul post-belic s-a făcut prin criza din anii 30, politicile New Deal ale lui FDR şi aşa mai departe... Şi ce ne priveşte pe noi? Păi criza de acum poate fi, tocmai, intrarea într-o zonă de haos, dintre două cicluri Kondratiev. Departe de a se termina în 2009, zguduirea capitalismului poate dura mult mai mult, pînă vor emerge noi industrii (de exemplu biotehnologiile), noi surse de energie (care să nu încălzească planeta), noi atitudini în faţa muncii şi a profitului. E o zonă în care decidenţii politici nu mai pot controla mare lucru, indiferent cît de pricepuţi sînt, iar viitorul va fi rezultanta acţiunilor individuale. Ce, poate cineva să prevadă în ce direcţii fug termitele dintr-un muşuroi strivit? În aceste condiţii, capitalismul următorului ciclu Kondratiev s-ar putea să fie mult mai dur decît cel de azi (ce-aţi zice de un regim neo-conservator, limitînd drastic drepturile omului?) sau se va prezenta ca o societate mult mai umană, mai fraternă, cam cum gîndea Jacques Attali, sau cum zic ăştia, din Proiectul Venus - o societate bazată pe resurse. Vezi Zeitgeist: Addendum (link pe titlul comentariului de azi).


PS. Pe blogul lui Misu, un imbecil îşi dă cu părerea că, dacă scriem despre scandalul sexual dintre Bebe Ivan şi o ziaristă, nu facem decît să răscolim rahatul. Copile, era mai bine să-l ascundem, ca pisica? Noi, bloggerii, nu stăm sub tirania tirajului, ca tabloidele, şi nici nu alergăm cu limba scoasă după scandal. Am scris ce-am scris pentru judecata morală pe care am aplicat-o situaţiei, arătînd hidoşenia denunţătorului. Asta nu ţi se pare important?

2 comentarii:

-X- spunea...

Deci suntem la "cheremul" fractalilor si al teoriei haosului, si nu putem face nimic pentru a ne drege din punct de vedere economic? :)

Mi-a placut ca nu ti-ai pierdut umorul atunci cind ai conceput textul.

Cristian Cocea spunea...

Fractali, teoria haosului? Naiba ştie... toată chestia seamănă cu Fundaţia lui Asimov. Acolo, Imperiul universal al oamenilor se prăbuşea, iar psihoistoricul Harry Seldon punea la punct un plan, pentru scurtarea perioadei de barbarie. În viaţa reală, ne lipsesc psihoistoricii!!!