POVESTEA ZILEI
File din Cartea Vieţii - comedii, tragedii, personaje.

La Gaudeamus

vineri, noiembrie 25, 2011

Lume cam puțină, azi, la Gaudeamus, însă ofertă editorială bogată - cam 300 de edituri, cu 50 de titluri, în medie, deci 15 000 de titluri, să tot te ia de cap... Nici n-am mers la standurile granzilor, că âștia distribuie și-n Pitești, ci am scotocit pe la micile edituri, unde găsești tot felul de minunății. Am luat ISTAMBUL-ul lui Pamuk, că tot m-am îndrăgostit în primăvară minunatul oraș de pe Bosfor, BILETUL DE IEȘIRE DIN CRIZĂ, publicistica lui Adrian Vasilescu, plus niște SF-uri de la Paralela 45 și Millennium Books (MELCUL PE POVÎRNIȘ al fraților Strugațki și PREMIILE HUGO 1999). Ah, și un nou set de cărți de Tarot! Aș fi luat mult mai multe, inclusiv VIITORUL INCERTITUDINII, studii de geopolitică semnate de Adrian Cioroianu, SĂ ÎNȚELEGEM  MASS MEDIA, clasicul tratat al lui McLuhan și cîte și mai cîte...


Dup-aia lansarăm GHIDUL ROMÂNIEI MISTERIOASE, frumoasa lucrare scoasă de editura TIPARG, alături de inimosul lor director editorial, Adrian Sămărescu. Lumea veni, se uită, ascultă. Apoi se scobi în buzunare și cumpără! Păi cred și eu - la 25 de lei, un album în toată regula! Pentru voi, care n-ați ajuns, o consolare - GAUDEAMUS e deschis pînă duminică!



Dup-aia, aflarăm că evenimentul a fost transmis de Radio România Cultural. Bun așa!

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Asfinţitul Crailor


Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari egumeni ai tagmei prea senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile mante, cu paloşul la coapsă şi cu crucea pe piept şi afară de scarlatul tocurilor, înveşmîntaţi, împanglicaţi şi împănoşaţi numai în aur şi verde, verde şi aur, aşteptăm ca surghiunul nostru pe pamânt să ia sfârşit. O lină cântare de clopoţei ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupră-ne: răscumparaţi prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuţi coborâseră prapurele înstemate şi una câte una se stinseseră cele şapte candele de la altar. Şi plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare apune, peste bolţi din ce în ce mai uriaşe în gol. Înaintea noastră, în port bălţat de măscărici, scălămbăindu-se şi schimonosindu-se, ţopăia deandăratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Şi ne topeam în purpura asfinţitului...

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea Veche

Copyright Cristian Cocea

Publicitate

Site Meter

  © Blogger template The Professional Template II by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP