POVESTEA ZILEI
File din Cartea Vieţii - comedii, tragedii, personaje.

La Viscri, fără Charles

duminică, septembrie 18, 2011

Sfîrşit de vară în Ţara Bîrsei - carne la garniţă în pensiunile de la Moeciu, terase pline în Braşov, franţuji în Biserica Teutonilor de la Prejmer. Pînă la Viscri, praf şi drumuri de Ev Mediu. Dar, dacă augustul fund al Prinţului Moştenitor a suportat calvarul călătoriei, tre' să reziste şi ale noastre. Biserica fortificată, monument UNESCO, impresionează prin aglomerarea de elemente spectaculoase. Prea puţin pentru revitalizarea unei comunităţi. Totuşi, reclama lui Charles funcţionează - locul mişună de turişti. Urc în turn, prin firide prăfuite, pe scări de lemn trosnind îngrijorător. Un cuplu de britanici se ia după mine dar renunţă. He, he, he.. N-au experienţă. Unde mama dracului să se fi căţărat, la Londra, prin clopotniţe?

Braşov - Garda oraşului. hm, hm..

Biserica Teutonilor de la Prejmer

Viscri - Ansamblul fortificat

În turn, pe scînduri cîntătoare...

... priveliştea compensează pericolul

Charles nu-i acasă!

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Asfinţitul Crailor


Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari egumeni ai tagmei prea senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile mante, cu paloşul la coapsă şi cu crucea pe piept şi afară de scarlatul tocurilor, înveşmîntaţi, împanglicaţi şi împănoşaţi numai în aur şi verde, verde şi aur, aşteptăm ca surghiunul nostru pe pamânt să ia sfârşit. O lină cântare de clopoţei ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupră-ne: răscumparaţi prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuţi coborâseră prapurele înstemate şi una câte una se stinseseră cele şapte candele de la altar. Şi plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare apune, peste bolţi din ce în ce mai uriaşe în gol. Înaintea noastră, în port bălţat de măscărici, scălămbăindu-se şi schimonosindu-se, ţopăia deandăratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Şi ne topeam în purpura asfinţitului...

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea Veche

Copyright Cristian Cocea

Publicitate

Site Meter

  © Blogger template The Professional Template II by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP