joi, noiembrie 21, 2013

Lecţiile de leadership ale lui Ionel Brătianu



În cele ce urmează, vă voi prezenta succint cîteva dintre reţetele de succes ale marelui om politic Ionel Brătianu. Le-am spus „lecţii de leadership”, cu un termen împrumutat din management. Puteam, la fel de bine, să le spun modele comportamentale ale liderului. Cum se comportă un lider, pentru a avea succes şi pentru a-şi servi bine organizaţia. Sau partidul. Sau ţara. Aşadar, ce-am putea învăţa de la un mare şef din trecut, Ionel Brătianu, şi cum am putea să aplicăm reţetele sale de conducere în viaţa de azi?

Mulţi oameni cred că n-au ce învăţa din istorie. Ei spun că e o pierdere de timp să studiezi ce-a făcut cutare sau cutare lider din trecut, pentru că lumea trecutului a murit. Circumstanţele s-au schimbat. Se înşeală – desigur, contextul istoric e schimbător, însă firea omului – nu! În toate timpurile, omul manifestă voinţă de putere. Se luptă pentru a o cuceri. Foloseşte puterea. Şi o pierde. Despre asta e vorba. Există, cu adevărat, o artă a conducerii, iar cei din trecut ne sînt cei mai buni profesori. Să nu uităm, mai ales cei tineri, că lumea nu a început cu noi. Să nu uităm, noi, cei mai vîrstnici, nici că lumea nu se termină cu noi!

Şi acum, intrăm în chestiune. Priviţi imaginea de mai sus! Aşa arăta Ionel Brătianu, cînd avea cam 50 de ani. O figură puternică, de om matur şi inteligent. Fruntea înaltă şi ochii mari arată înclinaţia omului către studiu – tatăl său îl hărăzise unei solide cariere de inginer. Ţara avea destui avocaţi! Ca toţi copiii de familie bună din acele timpuri, studiase la Paris, urmînd cinci ani cursuri politehnice. Îşi va obţine licenţa în 1889 şi va lucra apoi în ţară, cu Anghel Saligny.  Dar firea sa de conducător înnăscut nu se împăca uşor cu o poziţie subalternă.

Priviţi-i părul, barba, maxilarele puternice ! O figură leonină – desigur, pentru că Ionel Brătianu era născut pe 20 august 1864, în zodia Leului, la cumpănă cu a Fecioarei! Sigur pe sine, ca toţi nativii zodiei, încrezător în steaua sa, va intra în politică, în partidul liberal, unde se va impune rapid ca şeful aripii radicale şi reformatoare. Era, într-un fel, ca întoarcerea acasă a fiului rătăcitor – după moartea lui Ion Brătianu, tatăl său, partidul intrase într-un con de umbră. Conservatorii făceau legea, atît la propriu, cît şi la figurat. Ionel a fost privit cu speranţă în tabăra sa şi cu vădită duşmănie în cealaltă.

De exemplu, Constantin Argetoianu, om politic conservator, il numea "fecior de bani gata, fiul lui tată-său şi moştenitorul legal al acestei mari forţe in Partidul Liberal, brătienismul". În timp, moştenitorul îi va uimi pe toţi – se va impune autoritar, va avea guvernări lungi, va înfrunta răzmeriţe pe timp de pace şi negocieri dure pe timp de război, realizînd în final, alături de Casa Regală, Marea Unire din 1918.
 
Aşadar, un om vital, orgolios, autoritar. Ai zice că e o reţetă sigură să îţi rupi iute gîtul, cum se întîmplă, de multe ori, cu astfel de lideri. Numai că Ionel Brătianu nu era un Leu tipic, de mijloc de vară, ca să mă păstrez în considerentele astrologice. Nu, el primea şi influenţe din zodia Fecioarei – astfel că ştia să folosească focul vital, să-l domesticească, să-l rafineze. Prima lecţie pe care ne-o predă vine de aici şi s-ar putea rezuma la îndemnul: PĂSTREAZĂ DISTANŢA!

Păstrează distanţa! Adică marchează-ţi autoritatea, printr-un fel de retragere. Nu te amesteca prea mult cu cei pe care-i conduci. Liderul cîştigă mult, dacă ştie să refuze cununile de lauri ale popularităţii facile. În memoriile sale, I. G. Duca sintetizează excelent această strategie a lui Ionel Brătianu: „De tînăr încă şi-a impus disciplina unei vieţi retrase şi chiar dacă, prin situaţiile înalte ce ocupa, era sortit să vadă multă lume, el păstra cu interlocutorii săi raporturi amabile, dar fără nici o notă de adevărată intimitate. Nu dezvăluia nimic, nu se dezvăluia nimănui”.

Bratianu ştia să marcheze distanţa dintre el şi interlocutor. Din cînd în cînd, se retrăgea la Florica, lăsîndu-i pe toţi să se întrebe ce face, unde a dispărut. Era o notă de mister, pe care noi, cei de astăzi, disperaţi să fim cît mai prezenţi în mass media, nici n-o mai înţelegem. Dar am face bine să cugetăm la puterea misterului, la virtuţile absenţei. Şi nu va fi greu să realizăm că expunerea permanentă în mass media sau, direct, în lume, are ceva coroziv pentru orice lider. Azi se spune că, dacă nu eşti la televizor, nu exişti. Un politician contemporan are la îndemînă mijloace infinit mai puternice de a se exprima, de a influenţa decît avea Ionel Brătianu. Dar mijloacele de exprimare nu sînt neutre – ele te modelează, fără să ştii, în ochii opiniei publice.

De ce? Păi gîndiţi-vă că mass media decupează realitatea în şabloane, simplificînd-o. Accepţi să mergi la un talk show, aşteaptă-te la show, adică la polemică, la atacuri, la scandal. Ionel Brătianu n-ar fi acceptat niciodată un astfel de mediu. Avea oroare de vorbă multă, i se spunea „Sfinxul”. Rar răspundea acuzaţii, niciodată la zvonuri. Îşi alegea cu grijă cadrul dezbaterii – în general, tribuna parlamentului. Nu cobora în piaţă. Apoi, gîndiţi-vă că mass media nu sînt neutre –  ele amestecă liderul într-o „ciorbă” bizară, pe care o numesc ştiri, unde se află şi alte „ingrediente” care mai de care – infracţiuni, vedete, fotbalişti. Cum să-l mai iei în serios pe omul politic, care te anunţă ceva, dacă după el vine ştirea cu antrenorul Piţurcă ? Aşadar, păstrează distanţa!

O a doua lecţie de leadership, care se naşte din prima, predată nouă de Ionel Brătianu, ar fi: NU TE GRĂBI, GÎNDEŞTE! Dacă păstrezi distanţa, dacă nu te amesteci pasional în orice criză, ai cu siguranţă mai mult timp să reflectezi. Ţi se schimbă perspectiva – înţelegi că unele crize sînt simple focuri de paie. Apoi, te poţi concentra pe ceea ce este cu adevărat important. Şi are loc o delicată gestaţie a deciziei. Brătianu aşa făcea.

Povesteşte tot I.G. Duca: „Românul ia de obicei hotărîri în grabă şi urmăreşte executarea lor cu o stăruinţă redusă adesea pînă la uitarea celor ce a decis... La Brătianu era tocmai dimpotrivă. El nu se hotăra niciodată repede... Înainte de a se hotărî să facă acel act, examina, re-examina... şi nu trecea de la intenţie la fapt... decît după ce... foloasele îi apăreau mai puternice... decît neajunsurile”.

Se vede aici inginerul, deprins să măsoare şi să compare. Circula chiar o anecdotă, despre Brătianu apostrofat de Iorga în Parlament. „Ce să învăţăm noi de la un inginer?”, s-ar fi întrebat răutăcios marele istoric. La care Ionel Brătianu ar fi răspuns sec: „Măsura, domnule profesor, măsura!”. Adevărată sau nu, zicerea asta i se potriveşte de minune.

Aşadar, liderul trebuie să cumpănească, să opereze cu măsura. Să iei o decizie care să influenţeze în bine viitorul. Să-ţi faci timpul complice. Să vezi chestiunile pe termen lung. Şi cea mai bună şcoală pentru asta este istoria. Ionel Brătianu era fascinat de istorie. Îi plăcea diplomaţia Vaticanului, pentru că opera sub specia eternităţii. Şi nu se grăbea niciodată.

Vă văd cam îngînduraţi. Cîntăriţi, poate, în minte această lecţie şi aţi devenit gravi. O să vă descreţesc acum frunţile cu a treia lecţie de leadership a lui Ionel Brătianu, ca să nu aveţi impresia că vorbesc despre un monstru sacru, imposibil de imitat. Această lecţie o să vă placă mai mult. Ea sună aşa:

ÎNVĂŢAŢI DE LA FEMEI.  Dincolo de frivolitatea aparentă, acest îndemn ascunde o mare înţelepciune. Da, Ionel Brătianu era un bărbat frumos, căruia îi plăceau femeile. Se ştie cum şi-a luat o soţie-trofeu, pe Eliza Ştirbey, smulgînd-o din îmbrăţişarea rivalului Marghiloman. Da, se mai cunoaşte şi relaţia sa cu Maria, fosta doamnă a lui Cuza, din care s-a născut Gheorghe Brătianu, viitorul mare istoric, mort prematur în puşcăriile comuniste. Dar cea mai frumoasă relaţie a lui Ionel Brătianu a fost cu Regina Maria.

Abia sosită în ţară, Maria, prinţesă moştenitoare, intrase într-un război psihologic devastator cu Carol I, care ar fi vrut s-o ţină mai mult închisă la Peleş. Independentă şi mîndră, Maria îi smulge bătrînului rege permisiunea de a socializa cu protipendada locului. Aşa îl cunoaşte pe Ionel Brătianu, o adevărată revelaţie. Viitoarea regină nota, în jurnalul personal: „A intrat în viaţa mea Ion Brătianu, singurul om sub patruzeci de ani, pe care ...  aveam voie să-l întîlnesc. Deşi împovărat de gloria tatălui, era el însuşi o personalitate... era un tovarăş cît se poate de plăcut... avea slăbiciune pentru femei... Brătianu, simţind că în mine era viitorul, nu făcu niciodată greşeala de a mă privi ca o fiinţă fără însemnătate ... mă făcu să înţeleg că, pentru el, eu existam şi nu numai într-un sens al cuvîntului”.

Au urmat, menţionează istoricul Alex Mihai Stoenescu, au urmat vizite ale celor doi la mănăstirile Agapia şi Văratec, bisericile din nordul Moldovei, dealurile Muşcelului. Astfel, tînăra prinţesă învăţa să-şi iubească ţara de adopţie. Şi să-i iubească pe oamenii de-aici. Iar Brătianu învăţa de la prinţesă graţia, armonia, iubirea pentru frumos, ataşamentul pentru valorile Vestului. Poate şi politica liberală, de a juca soarta ţării pe cartea Antantei, în Marele Război, se naşte de aici. Oricum ar fi, liderul de astăzi ar trebui să cultive femeile. Influenţa lor este, de cele mai multe ori, civilizatoare. Reprezentînd partea maternă, sensibilă, pacifistă a omenirii, femeile sînt îndemn, reazem şi consolare  pentru orice conducător. Ionel Brătianu ştia asta.

În fine, mă apropii de încheiere. Au mai rămas două lecţii scurte dar extrem de importante. Penultima sună cam aşa: POLITICA ESTE TRAGICĂ.  Cel care i se dedică trebuie să înghită amara pilulă a răspunderii. „Te-ai gîndit bine înainte de a te hotărî să faci acest pas?” – îl întreba Ionel Brătianu pe I.G. Duca, înainte de a-l coopta în partid. „Căci de obicei lumea se avîntă în politică cu inima uşoară, nu-şi dă seama pe ce grea cale porneşte cînd se consacră treburilor publice. Politica îţi poate da uneori satisfacţii şi onoruri, dar pentru un om iubitor de ţară şi conştient de răspunderile sale, politica este un şir neîntrerupt de griji, de jertfe, un drum pe care eşti sortit să culegi mai multă nedreptate decît răsplată”.

În această concepţie, Ionel Brătianu se întîlneşte cu marile spirite ale Antichităţii, care au avertizat de mult – feriţi-vă de liderii iubitori de onoruri! Puterea înseamnă responsabilitate şi e mai bine să n-o vrei, dacă nu eşti capabil să accepţi tot pachetul. Liderul mare este o personalitate tragică – el se sacrifică pentru un ideal. Cîţi dintre noi au cu adevărat puterea să accepte acest destin?

Închei, cu ultima lege a lui Ionel Brătianu, cu menţiunea că nici el n-a putut s-o respecte întrutotul – şi anume: RETRAGE-TE ÎN PLINĂ GLORIE! Cînd ai ajuns pe culmea vieţii, înţelege că nu mai urmează decît coborîşul. E mai bine să te retragi, ca numele tău să rămînă în mintea oamenilor în plină lumină.

Recapitulînd, iată posibilul testament politic al marelui liberal, pentru urmaşii săi de azi – păstrează distanţa, nu te grăbi, gîndeşte, învaţă de la femei, sacrifică-te. Şi retrage-te, apoi, în plină glorie!


2 comentarii:

Bucuresti servicii spunea...

MISTO!!!

Anonim spunea...

Astia de azi sunt doar niste bieti pigmei in comparatie cu Ionel Bratianu.