Tarot şi sincronicitate

Adeptul Căii de Mijloc ştie dintotdeauna că Universul este Mental. Această afirmaţie, atît de simplă, necesită astăzi explicaţii. Cum adică mental, se va mira cititorul modern? Ce-au a face lucrurile cu mintea? De la Descartes încoace, am înţeles că există o distincţie netă între subiectul cunoscător şi obiectul cunoaşterii – că doar nu dispare lumea odată cu moartea noastră! Sau vrei să spui, autorule, că Universul este creaţia Cuiva? Tare naiv mă mai crezi! Tu n-ai parcurs măcar fizica şi chimia ce se învaţă la liceu? Ai fi aflat atunci că materia se autoorganizează, urmînd nişte legi precise, trecînd de la simplu la complex. În toată povestea, nu e loc, nu e nevoie de un Creator - cu atît mai puţin de Mintea lui. Deci, despre ce vorbim noi aici?

Şi totuşi... Ştiinţa contemporană nu e atît de tranşantă. Ea cercetează „de jos în sus”, observînd modul în care se combină elementele, evidenţiind legităţile ce funcţionează la diverse paliere ale existenţei. De multe ori, celebra „autoorganizare” este doar un nume generic dat Formelor ideale sau Şirurilor creşterii viului, care par a se regăsi atît în fulgii de zăpadă cît şi în corolele florilor. De multe ori, regulile vibraţiei, ritmului, polarizării şi genului sînt cît se poate de clare în fizică, în chimie, în biologie, în sociologie... Nimic nu există fără cauză. Atunci, logic ar fi să putem vorbi şi despre o Cauză primă, din care derivă lumea substanţelor şi a formelor, a legilor şi a sentimentelor. În secret, ştiinţa doreşte să înţeleagă această Cauză, altfel n-ar căuta o teorie globalizantă, o Formulă Ultimă, din care, prin particularizare, să putem descrie fiecare nivel al realităţii. Dar se loveşte de două limite – în jos, spre Infinitul Mic, unde totul devine probabilitate, şi în sus, spre Infinitul Mare, unde totul devine fluctuaţie. Vălul lui Isis nu poate fi străpuns cu una, cu două...

În aceste condiţii, ideea că Universul e Mental ne poate indica o altfel de paradigmă, demnă de cercetat pînă şi de omul modern. Tradiţia consideră că totul este Spirit, viu şi infinit. Despre Spirit în sine nu se poate vorbi, e dincolo de cuvinte, în schimb putem cerceta manifestările sale, în toate cele trei ipostaze – materie, energie şi informaţie. Şi o facem cu ajutorul mentalului din noi, „secretat” de cea mai complexă structură pe care o cunoaştem pînă astăzi – creierul uman. Departe de a fi un epifenomen, rezultat întîmplător din jocul elementelor, creierul nostru (cu corp cu tot) pare mai degrabă un Microunivers, un „ciob holografic” al Macrouniversului (lucru cunoscut de Cei Vechi), o oglindă a întregului. De aici se nasc multe posibilităţi interesante. Prima ar fi aceea că ştiinţa umană nu poate evolua fără să ia în considerare fenomenele conştiinţei. Activitatea creierului ne-ar putea furniza date pe care instrumentarul tehnic e incapabil să le obţină (gîndiţi-vă la toate manifestările mentale cunoscute sub denumirea generică de revelaţii). Apoi, dacă totul este Spirit, viu şi infinit, înseamnă că moartea este o trecere spre altceva, nu o distrugere iremediabilă. În fine, dacă Universul este Mental, devine foarte probabil ca să existe şi alte forme de inteligenţă în afară de specia umană.

Pe axioma că totul este Spirit se bazează şi majoritatea actelor divinatorii. La început, oamenii au căutat informaţii despre lume şi viitor prin interpretarea dansului astrelor, zborului păsărilor, solidificării metalelor topite – observînd, cu alte cuvinte, Forme, Ritmuri şi Interacţiuni, în marea curgere. Apoi, au apărut machete ale Lumii, truse de scule magice, colecţii de elemente (beţişoare, cochilii, rune, cărţi de joc). Amestecate şi aruncate în diverse moduri, ele formau configuraţii semnificative pentru ochiul iniţiatului. Cele mai vechi manuale de divinaţie, printre care menţionăm „I Ching”, în Orient, şi „Cartea lui Thot”, în Occident, conţineau explicaţiile Figurilor astfel formate. „I Ching” a ajuns pînă la noi. Din păcate, „Cartea lui Thot” s-a pierdut. Ne-a rămas doar trusa de scule aferentă – se numeşte Tarot şi se prezintă sub forma unui joc de cărţi. Despre Tarot va fi vorba în continuare.

Cea mai veche mărturie privind Tarotul datează din 1227. Cronicile epocii spun cum copiii italieni sînt instruiţi în „cunoaşterea virtuţilor” prin intermediul unor foiţe care se numesc „Carticelle”. Mostre din acestea se găsesc în Tarotul din Marsilia şi în Tarotul din Mantegna. Cărţile se pictau manual, pe suporturi delicate şi greu de păstrat, fiind accesibile doar familiilor înstărite, care le transmiteau generaţiilor următoare prin testament. În „Tratatul organizării familiei”, scriere din 1299, cărţile sînt numite „naibi”, o unealtă de educaţie a aristocraţiei. Din 1332, Tarotul se regăseşte în inventarele de bunuri ale suveranilor occidentali. Mai apoi, Biserica îl interzice ca joc, iar din această persecuţie se naşte nevoia de a-i ascunde secretul şi de a-l transmite doar în cercurile ezoterice. Treptat, se face trecerea de la tarotul italian la unul provensal, cu imagini şi culori mai simple. În fine, din secolul al XVIII-lea, Tarotul se răspîndeşte în întreaga Europă şi începe să fie studiat de ocultişti.

Pe la 1750, francezul Court de Gebelin identifică un specific egiptean al Tarotului, legîndu-l de pierduta „Carte a lui Thot”. Eliphas Levi continuă studiile lui de Gebelin, stabilind corespondenţe între alfabetul ebraic, căile Arborelui Vieţii din Cabală şi cărţile de Tarot. În secolul al XIX-lea, Oswald Wirth redesenează cu acurateţe imaginile Tarotului, pornind de la cele originale. Papus îi studiază simbolismul culorilor, sugerînd interpretări alchimice. În fine, la începutul secolului al XX-lea, grupul ezoteric „Golden Dawn” crează versiunea Tarotului Rider – White, cu grafică Art Nouveau, cel mai folosit pachet din lumea anglo-saxonă. Astăzi, există sute de jocuri de Tarot, datorate unor graficieni diverşi, care nu schimbă însă cu nimic semnificaţia lamelor şi arhitectura consacrată.

Dar cum arată un astfel de instrument divinatoriu? Să analizăm Tarotul de Marsilia, unul dintre cele mai folosite. Se prezintă sub forma unui pachet alcătuit din 78 de cărţi sau arcane, împărţite în două grupe. Prima cuprinde 56 de arcane minore, în patru Culori (Monede, Cupe, Bîte şi Spade), cu zece numere (de la unu la zece) şi patru figuri (Valet, Cavaler, Regină şi Rege) pentru orice culoare. Nu e greu de observat că, din arcanele minore, au derivat actualele jocuri de cărţi, prin edenumirea culorilor (Caro, Inimi, Pici şi Trefle) şi eliminarea Cavalerului. A doua grupă e formată din 22 de arcane majore, înalt semnificative, care poartă nume diverse (Scamatorul, Papesa, Spînzuratul, Roata Norocului etc) şi permit corespondenţe alchimice, cabalistice, numerologice, psihologice. Împreună, etalate după diverse sisteme, arcanele minore şi majore permit interpretări multiple, funcţie de problemele puse în discuţie şi, mai ales, de ştiinţa hermeneutului care se apleacă asupra lor.

Nu putem lămuri, în acest spaţiu restrîns, semnificaţiile fiecărui element al Tarotului şi conexiunile ce se formează – pentru asta există o literatură extrem de bogată, pe care cititorul curios o poate consulta. Ne mărginim la a evidenţia, încă o dată, principiul de funcţionare al Tarotului, apropiindu-l de un fenomen descris de psihiatrul Carl Gustav Jung – sincronicitatea. În timp ce o pacientă îi povestea pasionat că a visat un scarabeu egiptean, la geamul cabinetului a apărut un cărăbuş aidoma celui din vis. Savantul a clasat apoi multe alte coincidenţe de acest fel, presupunînd că e o formă prin care imagini arhetipale, conţinuturi ale inconştientului colectiv, se manifestă nu numai în comportamentul indivizilor ci şi în lumea înconjurătoare. E limpede că sîntem ceea ce gîndim. Dar poate şi „atragem” din univers ceea ce gîndim. Gîndurile configurează o anumită ordine materială. Ne gîndim la cineva pe care nu l-am mai văzut de mult şi iată că ne sună la telefon. Sau dorim o anumită carte şi ea apare, pe un raft dintr-un anticariat. Tot aşa, cînd ne concentrăm pe o anumită problemă, lăsînd Tarotul să se desfăşoare, putem obţine o configuraţie extrem de precisă, un răspuns la întrebarea pe care i-am pus-o. Dacă Universul este Mental, totul devine posibil.

(articolul integral în numărul din octombrie al revistei "Curtea de la Argeş")

Tarotul Domului din Siena

Domul din Siena, o catedrală ezoterică

Cînd intri în Domul din Siena, cîteva momente nu vezi nimic. Apoi, ochii ţi se obişnuiesc cu obscuritatea şi descoperi cu uimire ce ţi se aşterne la picioare – un paviment cu mozaicuri din marmură colorată aşa cum n-ai mai văzut în nici o biserică.  Catedrala a fost începută în secolul al XIII-lea dar n-a fost terminată niciodată, din cauza epidemiei de ciumă care a lovit oraşul, decimîndu-i locuitorii. 

Schema pavimentului

La mozaicuri s-a lucrat circa 200 de ani. Patruzeci de meşteri pietrari au îmbinat cu răbdare segmentele roşii, verzi, albe, negre, galbene, albastre în scene care l-au făcut pe Vasari să scrie că „pavimentul Domului este cel mai frumos, întins şi magnific dintre toate”...

Domul din Siena - interior

Majoritatea mozaicurilor înfăţişează, aşa cum e normal, scene biblice. Totuşi, ochiul iniţiatului sesizează numaidecît că, printre pildele creştine, se află şi altele, mult mai bătrîne. Nici nu e greu – primul mozaic ni-l prezintă pe Hermes Trismegistos, legendarul maestru egiptean, predînd cărţile înţelepciunii către discipoli din Orient şi Occident, aluzie clară la circulaţia doctrinei tradiţionale. 

Hermes Trismegistul, transmiţînd doctrina tradiţională în Orient şi în Occident

Constructorii de la Siena, conduşi de Cavalerul Ospitalier Alberto Aringhieri (Rettore dell’Opera – Maestrul Lucrării), cunoşteau, probabil, doctrina neo-platonică a lui Marsilio Ficino, cel ce vorbea despre ascensiunea către Dumnezeu a bărbatului, prin iubirea părţii feminine. Altfel, de ce-ar fi plasat în Dom, de-o parte şi de alta a pronaosului, zece figuri ale Sibilelor Antichităţii? Profetese, preotese, păstrătoare ale tainelor popoarelor, Sibilele sînt, de fapt, urmaşele femeilor şamani din Neolitic, cele care vegheau asupra micilor comunităţi umane ascunse prin peşteri...

Sibila Eritrea

După ce le-a privit şi a meditat, iniţiatul este condus către alte figuri, puternic semnificative. Unele dintre ele par lame de Tarot. Iată aici Roata Fortunei, care îi ridică pe unii, pentru a-i coborî pe alţii. Regii şi cerşetorii stau, deopotrivă, sub puterea ei. 

Roata Norocului

Dincoace îl vedem pe Spînzurat, agăţat de păr în copacul patimilor sale, aşteptînd Învierea. Acolo, Îngerul Temperanţei cere răbdare în opera Schimbării Fluidelor. Dincolo, Împăratul domneşte peste lumea materială, aşezat pe tron, alături de sfetnicii săi. 

Spînzuratul

Înţelepciunea, prezidînd Insula Fericiţilor care au renunţat la bunuri materiale

Şi aşa mai departe – n-ar fi greu să identificăm aici toate cele 22 de Arcane Majore, aşa cum au făcut-o, deja, mari hermetişti ai secolului al XIX-lea. Creştinism esoteric? Masonerie? Ciclul cavaleresc al Graalului? Desigur. Din toate cîte ceva. Pentru că doctrina tradiţională nu cunoaşte graniţe. Ea impregnează imaginarul religios, adaptîndu-se circumstanţelor istorice şi culturale, fără a renunţa niciodată la esenţa ei. Iar Adeptul se bucură atunci cînd o regăseşte şi o recunoaşte.

Tarotul Labirintului

Cum scriam ceva despre Tarot, am dat azi peste unul semnat de celebrul desenator spaniol Luis Royo. La prima vedere - e puternic. La a doua - are o încărcătură ezoterică mai slăbuţă decît, să zicem, Tarotul Rider Withe, amestecînd mitologii diverse (nordice şi orientale, mai ales) cu imagerie post-holocaust şi cu femei frumoase (specialitatea casei...). La treia - îmi place de mor...

Royo

Albumul

Împărăteasa

Magicianul

Matul

Spînzuratul

Roata norocului

Lumea

Steaua

Papesa

Carul

2010 - Apa se transformă-n Vin!

V-aţi obişnuit, cred, ca în ultimele zile ale anului, să postez cîteva rînduri despre viitor. Sînt previziuni pe care le fac cu ajutorul Tarotului, printr-un tiraj de sărbătoare, şi nu trebuie să le luaţi prea mult în serios, mai ales dacă sînteţi oameni ai raţiunii :) Să zicem că avem de-a face cu o fantezie, cu o poveste... În orice caz, anul trecut am nimerit binişor.

Ziceam atunci: "Se anunţă un an diabolic, plin de pulsiuni, pericole dar şi de recompense! Oamenii riscă să fie înlănţuiţi de goana după bani şi putere, luminile amăgitoare ale lui Lucifer. Ca să se amuze, diavolul va arunca recompense ici şi colo – vom vedea cum unii cîştigă marele pot la loto sau primesc moşteniri neaşteptate. Apoi, averile se vor scurge printre degete! 2009 va favoriza clasa politică şi va aduce revirimentul lumii interlope". Aşa a fost? Dap... Sau: "Un lider politic se ridică, anunţînd stabilitate a puterii, autoritate, calm şi înţelegere. În 2009, vom asista la ascensiunea unui lider mondial". Obama a fost investit preşedinte pe 20 ianuarie...

Ce va fi la anul? Iată rezultatul tirajului.

Teza - Arcana 7, Carul.

Ne avertizează că lucrurile sînt puse deja în mişcare, şi al naibii de iute se mai schimbă! Cei doi cai riscă să tragă unul hăis, altul cea, răsturnînd pînă la urmă cotiga, dacă vizitiul nu-şi va impune puterea, nu-şi va armoniza pulsiunile, nu va avea un scop clar. Lupta, agresivitatea, mişcarea vor continua şi în 2010, iar sfatul Tarotului e să nu cedăm tentaţiilor vieţii, să nu ne pierdem Credinţa şi să ne exersăm voinţa. Va fi un an al tehnologiei, al vitezei, al VIP-urilor, al călătoriilor de tot felul. În spaţiul public, tinerii întreprinzători vor străluci, la fel ca şi don juanii de tot felul, care vor apuca cu gheare febrile prada! sub semnul lui Marte, Carul înseamnă, de asemenea, război, tulburări sociale, revendicări violente...

Antiteza - Arcana 6, Îndrăgostitul.

În 2010, cel mai greu ne va fi să alegem între acţiune şi contemplare. Şi vom fi pierduţi dacă stăm mult la încrucişarea drumurilor. Stagnarea nu e o soluţie, omenirea a ajuns la o răspîntie pe care n-o putem nega, fie că e vorba despre schimbări climatice, criză a capitalismului sau lipsa leadership-ului! Trebuie ales, şi ales repede - apoi s-o luăm cu credinţă pe drum...

Hazardul - Arcana 10, Roata Norocului.

Ei, pe neaşteptate, în 2010 vom înţelege că am ajuns la fundul sacului, la sfîrşitul ciclului, şi vom exclama - aşa nu se mai poate! Vom avea dreptate - Roata norocului arată că orice sfîrşit e un nou început. Morala? Veche de cînd lumea - cei de sus coboară, cei de jos încep să urce! Climatul anului 2010 începe să se schimbe. Ne-o spune următoarea Arcană...

Rezultanta hazardului - Arcana 2, Papesa.

Zgomotul începe să lase loc tăcerii, agitaţia se potoleşte, munca înlocuieşte speculaţia, puterile feminităţii mătură, uşor-uşor, scena publică de glasurile baritonale ale Irozilor. Cele evidente încep să pălească în faţa celor ascunse. Şi o veste pentru ecologişti - în 2010, Natura, marea zeiţă Isis, începe să ne dea semne. Nu ştiu dacă e o veste bună sau rea...

Sinteza - Arcana 14, Temperanţa.

Papesa ne-a pregătit oarecum pentru ce urmează, dar aici avem întreaga semnificaţie a tirajului - 2010 va sta sub semnul Îngerului Temperanţei, un Vestitor care ne spune că vor supravieţui cei modeşti, cei răbdători, cei umili. Vine vremea lor, iar schimbul de fluide, ilustrat cu măiestrie pe Arcană, promite transformarea Apei în Vin. Fără surle şi trîmbiţe, Vărsătorul va fi aici, aducînd calmare, căi naturale şi vindecare. Se întorc frumoşii ani flower-power? Aşa se pare ! Să ascultăm din nou "Hair", să ne lăsăm barbă iar femeile noastre să îmbrace, din nou, fustele largi, înflorate :) Poate că 2010 va tempera lăcomia, va întări solidaritatea umană, va curăţa mizeria pe care o aruncăm pe obrazul lumii...

Viitorul - Arcana fără nume.

Nu vă speriaţi de Doamna cu coasa, e semn de moarte a lumii vechi, condiţie esenţială pentru renaştere - a început, prieteni, staţi cu ochii larg deschişi!

Tiraj de Anul Nou

Fiind un adept al Tarotului, am făcut un tiraj de An Nou, ca să vedem ce ne aduce 2008. Rezultatul e surprinzător – arcanele sugerează că vom avea parte de moartea iluziilor!



În poziţia Pentru – SOARELE, arcana 19. Soarele la zenit arată că anul viitor aduce împlinirea proiectelor, aduce un moment de vîrf în vieţile noastre. Razele sale sînt propice evoluţiei, cunoaşterii, căutării gloriei, celebrităţii. Vor fi favorizaţi liderii maturi, strălucitori, care fac apel la empatie şi la înţelegere. Cei doi copii care se joacă în plină lumină arată că anul viitor sînt favorizate relaţiile, prietenia, empatia. O conduită de succes, pentru 2008, va fi aceea de a vă pune în locul celorlalţi, de a acţiona căutînd consensul grupului, organizaţiei dvs. Să nu uităm, totuşi – după zenit, Soarele va începe să coboare, inevitabil, către apus...



Contra – MAGUL, arcana 1. Ca antiteză, această arcană sugerează că 2008 nu e un an favorabil începuturilor, naşterilor, manipulării elementelor. Feriţi-vă de superbia imberbiei, de ideea că puteţi face orice! Refuzaţi libertăţile dubioase, pentru că anul viitor îi va sancţiona pe cei ce vor să pară ceea ce nu sînt. Atenţie la intriganţi şi la impostori (în toate domeniile, mai ales în politică...), atenţie la indivizii lipsiţi de experienţă! Aş zice să fiţi circumspecţi şi cu persoanele tinere, care vor să vă implice în cine ştie ce proiecte. Rămîneţi mai conservatori şi nu uitaţi că Magicianul e fascinant, însă are un mic defect – e şchiop de piciorul stîng... Cei obişnuiţi cu metaforele înţeleg.




Neprevăzutul – se manifestă în 2008 sub semnul arcanei 7, CARUL. Cele mai semnificative evenimente sau prize de conştiinţă vor fi, la anul, cele care ne vor învăţa să ne ţinem în frîu impulsurile! Precum tînărul călăreţ din arcană, vom struni şi noi caii dorinţelor, cu hăţurile voinţei. CARUL indică o victorie a principiului raţiunii, în faţa principiului dorinţei. Vai de inconştientul nostru, în 2008! Nu visarea ne va aduce succesul ci hotărîrea! Erosul va necheza, muşcînd zăbala voinţei, dar ne va duce către victorie. Ambiţioşii, inteligenţii, liderii autoritari vor fi vedetele anului 2008. Probabil că trebuie să le imităm exemplul. Să mai spun că arcana CARUL arată emergenţa unor noi tehnologii, atît civile, cît şi militare...



Rezultanta hazardului – aici e aici, în tirajul meu, pe acest loc a ieşit ARCANA FĂRĂ NUME, nr. 13! Aşa descărnată cum o vedeţi, înfiorătoare, făcînd una cu pămîntul mîini (acţiuni), picioare (mişcări), capete (gînduri), ea este rezultanta acţiunii hazardului, a CARULUI triumfal, a hotărîrii, a principiului raţiunii. Ce victorie e asta? Ia să ne gîndim mai bine... Probabil că e o victorie asupra superficialităţii, a iluziilor. Scheletul cu coasă trimite la esenţă, la sfîrşitul unui ciclu, la evoluţie. Şira spinării scheletului seamănă cu spicul de grîu, care trebuie îngropat, pentru a renaşte. 2008 va aduce sfîrşitul iluziilor, favorizînd percepţia corectă asupra realităţii.




Sinteza întregului tiraj este MATUL, arcana 22. Din nou, Tarotul ne spune că 2008 va fi un sfîrşit de drum, un moment de vîrf, care deschide un alt plan al existenţei. Matul (nebunul) şi-a luat bocceaua în spinare şi pleacă spre alte orizonturi. Gata cu extravaganţele, gata cu iraţionalul, frivolitatea e moartă şi îngropată. Dar către ce ne duce 2008? Care e noul orizont, care e “noua ordine mondială”? Ne-o spune a şasea arcană, devenirea.



Devenirea este arcana 5, PAPA. E semnul punerii sub autoritatea unui principiu spiritual, chiar dacă asta lezează opinia vulgului. Papa ne arată calea dreptei măsuri, a iubirii şi a iertării. Cîştigă cei care vor căuta să se împace cu ei înşişi şi cu lumea, vor fi fericiţi cei în cuplu, unde unirea e pe bază de dreptate. Tirajul de Anul Nou sugerează că triumful lui 2008 e calea îngustă către o reconsiderare a valorilor, chiar a modului nostru de viaţă, în anii care vin. Dacă va fi aşa, vom trăi şi vom vedea... Dar numai Allah e Atotştiutor!