Symposion

Se făcu elogiul vinului şi cel al hangiilor de la Vinho del Mar. Pivniţa "Tonului" era renumită. Lucius i-o prefera pe cea de la "Calamaretto", dar numai cu condiţia să i se bea vinurile pe loc, căci soiul era sensibil şi nu suporta transportul pe mare... Ortner, în ce-l priveşte, prefera micii podgoreni anonimi, care te servesc în bucătăria lor. Mama stătea lîngă foc, se glumea în familie. Munca în vii era rugăciunea lor. Se gusta în tovărăşia lor brînză de oaie cu vin alb, miez de anghinare cu vin roşu. Şi se vorbea fără grabă de vechi lucruri simple şi de repetarea lor - timpul, creşterea viţei de vie, cursul grav şi vesel al existenţei omului. Învăţai mai mult şi mai bine decît din cărţi. Căci nu există nici o artă care să nu se nască din calendar.

Ernst Junger - Heliopolis

Mavrud - note de băutură

Cică, pe la anul 700, Hanul Krum al bulgarilor a băgat de seamă că supuşii săi cam trag la măsea şi, în consecinţă, a ordonat arderea viilor din Cîmpia Tracă. Prohibiţia a avut însă efecte neobişnuite - fiarele sălbatice s-au înmulţit peste măsură, au intrat în sate şi au atacat locuitorii. Chiar şi tabăra Hanului era pustiită de un leu grozav, care băgase în sperieţi pe toţi soldaţii. Pînă într-o zi cînd un tînăr pe nume Mavrud s-a apropiat netemător de fiară şi a ucis-o, cu zîmbetul pe buze. A urmat o anchetă şi Krum a aflat că tînărul Mavrud îi încălcase porunca, păstrînd un petec de vie, iar vinul îl folosea drept întăritor, cînd pleca la vînătoare. Pus pe gînduri, Hanul a ridicat interdicţia. Şi uite aşa, după 1300 de ani, m-am putut întoarce şi eu din Bulgaristan cu cîteva sticle de Mavrud roze, de Pulden, cărora le-am dat cep azi, la o masă frugală, cu brînzeturi şi fasole verde cu pui. Merge excelent - e un fel de Fetească Neagră, mai parfumată şi mai demi...

Sus paharul, Cavaleri!

Ce face un gentleman într-o zi rece de iarnă? Merge la o degustare de vinuri! Ceea ce am şi executat, în compania Cavalerilor Vinului din Piteşti, conduşi vitejeşte, ca de obicei, de prietenul Marius Farmazon. De data asta, în pahare au curs vinuri roşii, ceva mai vîrtoase (că tot e frig...), din gama ENIRA, vinuri premium şi super-premium. ENIRA e proprietatea unui grup internaţional, cu podgorii în Franţa, în Romania şi, mai ales, în Bulgaria, la Bessa Valley. De altfel, ENIRA e numele unei prinţese trace, trăitoare pe meleagurile acelea! Am gustat cinci sortimente - Easy by ENIRA, un merlot de toată ziua, tînăr, catifelat, cu miros de fructe de pădure, ENIRA 2006, un cupaj complex în care predomină Merlotul şi Cabernet Sauvignonul, strălucitor şi cu note picante, ENIRA Reserva, acelaşi cupaj dar ţinut 18 luni la baric, Syrah ENIRA, la care nasul îţi oferă arome foarte intense de lemn, piper si foi de dafin, în fine BV by ENIRA, un killer catifelat, cu arome de curmale, intensitatea si structura sa bogată făcînd aproape imposibilă degustarea unui alt vin după... La final, am aprins un bol de tutun de pipă "W.O. Larsen 1846", care a mers tare bine cu Reserva. Notă maximă Cavalerilor , lui Mircea Niculescu, reprezentantul WineRo, care s-a descurcat onorabil în rolul somelierului, precum şi hotelierilor, pentru seara minunată. Pentru comenzi de vin, contactati cu încredere Galeriile Farmazon sau faceţi o vizită la galerii, cînd treceţi prin Piteşti...

Arta somelierului

Aseară, degustare de vinuri, sub coordonarea maestrului de ceremonii Sergiu Nedelea, unul dintre cei mai mari somelieri din România. Pe "bancul de probe", şase soiuri de vin (trei albe, trei roşii) de la casa Davino, Ceptura, Dealu Mare. Brand super-premium, 30-50 euro per sticlă, tiraje limitate. N-are sens să intru în amănunte, nici n-aş şti cum să descriu încîntarea papilelor gustative! Am rămas însă cu anumite idei, pe care vi le spun şi vouă...

- Vinul este un organism viu, care se naşte, trăieşte şi moare. Momentul degustării trebuie ales cu grijă, pentru ca vinul să ne ofere tot ce are mai bun.
- Somelierul poartă cu mîndrie un vas de argint, agăţat de gît, amintire a vremurilor cînd achizitorii de la curţile regale probau vinul, picurînd cîţiva stropi pe medalioane de argint. Dacă se observau urme de oxidare, era probabil ca vinul să fie otrăvit! La fel, ciupercile se încearcă, tăindu-se cu un cuţitaş de argint...
- Vinurile albe, mai simple, se asortează la meniuri simple. Vinurile roşii, cu un buchet complex, merg cu mîncăruri condimentate, cu sosuri, cu proteină animală.
- Se pot încerca diferite combinaţii mîncare-vin, după principiul complementarităţii gusturilor sau contrastului - astfel, pate de foie gras, acrişor-sărat, merge cu un vin dulce.
- Sovinionul blanc bun are miros de pipi de chat, spun francezii. Al nostru miroase a flori de soc, nu a cameră în care locuieşte un motan!
- Vinurile roze sînt piatra de încercare a măiestriei vinificatorului. De obicei, nu sînt rentabile economic dar se fac din orgoliul producătorului.
- Roze-ul bun are culoarea celei de-a treia foiţe a unei cepe. Cel închis la culoare a oxidat.
- Tehnologia de obţinere a vinului e foarte complexă, pornind de la recoltarea strugurilor şi pînă la fermentare pe pat de drojdii sau în baricuri, butoaie de stejar al căror lemn a stat la soare doi ani, minimum.
- Viţa dă calitate după 5 ani de la sădire. Viaţa ei e de 25-30 de ani. La Dealu Mare există şi viţă de 45 de ani dar nu dă decît 2000 de kg la hectar, ceea ce o face nerentabilă. Dar "bătrănica" are gust excelent şi e adăugată la cupaje.

A fost o seară minunată, în compania Cavalerilor Vinului din Piteşti şi a proprietarului Davino. Am mai remarcat excelentele etichete ale sticlelor, create de maestrul Ilfoveanu, precum şi amabilitatea amfitrionului - Marius Farmazon, patronul Galeriilor de Artă cu acelaşi nume. Uite şi un link către site-ul somelierului Sergiu Nedelea.