Meditație pentru Anul Nou

De la maestrul Ernesto Sabato - Înainte de tăcere. Pentru toți cititorii acestui blog. An Nou fericit.

Astăzi mi-e dor de Sabato

Astăzi mi-e dor de Sabato. Ernesto Sabato. Piromanul. Scriitorul argentinian care îşi arde cărţile. Din foc au scăpat doar trei romane - "Tunelul", "Despre eroi şi morminte", "Abbadon exterminatorul" - şi cîteva eseuri. Astăzi mi-e dor de Sabato cel tînăr, imigrant la Paris, care îşi trecea iernile cu o bucată de pîine şi cu un tratat de algebră. Ceea ce l-a dus către un doctorat în fizică şi o ucenicie în laboratorul doamnei Curie, unde a întîlnit un alchimist - dar asta e o altă poveste. Astăzi îmi lipseşte Sabato cel halucinant, care te prinde în coşmarurile sale, unde oroarea oarbă lasă mesaje în toaletele Buenos Airesului. Astăzi am nevoie de Sabato cel trist, care îşi cumpără zeci de carnete, în aşteptarea inspiraţiei. Astăzi mi-e dor de Sabato cel bătrîn, de chipul lui ridat, de luciditatea încrîncenată cu care se opune Răului. Şi, de cîte ori mi-e dor, caut pe Google ştirea morţii sale. Nu e. Nu e nici astăzi. Peste o lună-două, dragul meu Ernesto va împlini 99 de ani.